Ce linişte

Nu credeam că vom ajunge în sat.
Mergeam prin soarele insuportabil
pe un deşert înfipt în carosabil.
Un câine lătra încins
şi frica ne-a cuprins.
Dar glasul continuu al mamei tale
ne ţinea tălpile în mişcare.
"Ce linişte e aici"
Spunea cineva
"Da, ce plăcut, ce linişte"
răspundea mama ta.
Glasul continua
nu se oprea
descria
tot ce vedea.
"Ce linişte e aici"
Spunea cineva.
Tu nu auzeai,
căutai
trifoi
cu patru foi.
"Ciudat că aici nu găsesc,
aici niciodată
nu pot lucra."
"Păcat, ce linişte e aici"
Spunea cineva,
"Îmi ţiuie urechile
de atâta linişte".