Lucrurile mici

"Îmi doresc ca în 2009 să se termine cu crimele şi bătăile de stradă, iar oraşul nostru să fie un loc mai bun, de care copiii noştri să fie mîndri". Aşa suna rugăciunea compusă de Steven Gerrard pentru Catedrala din Liverpool. După cîteva zile, căpitanul "cormoranilor" punea un DJ la pămînt (totul a durat zece secunde, zic martorii) şi stîrnea o bătaie într-un bar.

Zorii de luni şi blitzurile au surprins un bărbat de 28 de ani privindu-şi mirat cătuşele, de parcă le primise cadou. Gerrard, comenta L'Equipe, a fost marele perdant al Balonului de Aur. N-a cîştigat nici un trofeu major, iar restul, oricît de grozav ar fi, nu se pune.

Dar nu din cauza mingii suflate de Cristiano Ronaldo a dat cu pumnul în Lounge Inn. Ci dintr-o oboseală omenească. Gerrard a stat, pur şi simplu, prea mult pe baricade, faţă-profil, cu maximă vedere la abis. Era firesc să ameţească. În clasicul stil englezesc, nu altfel. Şi tocmai el, nu rezerva a treia de portar.

E bine să lăsăm eroii să se ducă la culcare, din cînd în cînd. Şi să ne pregătim temeinic pentru astfel de situaţii perplexe. Nu vorbim de fotbalul nostru, care de ceva vreme n-a mai pus în circulaţie modele de cursă lungă. Nimic excepţional, nimic de ţinut minte, în afara trendului manelist fără istorie. Vorbim de FOTBAL şi de eroii lui suprasolicitaţi şi supradimensionaţi.

Vine un moment cînd îşi recapătă furibund statura umană. Şi atunci nu mai merge cu "vreau o lume mai bună pentru copii, fără arme, crime şi bla-bla!". Atunci dau peste ei lucrurile mici şi ajung să îşi dorească, simplu, disperat şi în mare taină, ca în 2009 sau mai tîrziu, peste ani şi ani, copiii lor (Gerrard are doi) să fie mîndri de ei. Atît.