O să doară

"Trezeşte-te", şoptesc în urechea lui. "Trezeşte-te".

Eu nu pot să dorm, cum de tu poţi să dormi?

Trezit din somn brusc, nu valorează nimic.
"Spune-mi ceva frumos", îl rog.

Rămas fără cuvinte, cu izvorul cuvintelor secat, nu reacţionează. Mintea lui, blocată. Numele meu este Rodriguez, numele meu este Christian, Joseph, Jakob, Adriana, Kate, Sophie. Care-i numele tău? Ce mai faci? Cum mai e vremea? O să plouă, o să ningă, o să fie soare? Soarele răsare tot la răsărit? Mergem tot în picioare? Ce mai face lumea în general? Cum a supravieţuit peste noapte.
"Asta o să doară în câteva zile", îl anunţ.

Dar nu se poate abţine.

Îmi caută gura. Buzele noastre se întâlnesc. Corpurile noastre se întâlnesc. "Asta o să doară în câteva zile", repet. "O să doară al dracu'."

Poate.

Sunt chiar acum contaminat, şi nu-mi pasă.

Nu pot trăi calculându-mi continuu ziua de mâine, nu pot trăi mereu pe frecvenţa asta practică, prozaică. Bine dozată. Am nevoie să-mi dai viaţa peste cap. Dimensiunea care-mi lipseşte. Să redevin tridimensional. Poate o să doară al dracu' în câteva zile, dar acum e bine.

E adunat în vârful degetelor, adunat la marginea pielii mele. Aşteaptă acolo să ies din mine şi să-l las să mă invadeze. Îmi trece o mână prin păr, şi rămâne cu ea pe obrazul meu. Palma lui arde. Şopteşte ceva neinteligibil. Apoi mă sărută din nou. Mă presează în el, îmi răvăşeşte hainele, mă atinge. "Pot?". Atinge cu degetele, degetele îi tremură. "Poţi", spun eu.
"Uneori în loc să mă rog la Dumnezeu, m-am rugat pur şi simplu la tine."
"Doar uneori?", întreabă.
"Spune nu, spune nu", se vaită.

Dar eu spun da. Mereu spun da. Mă presează şi mai tare în el. Îmi mişc palmele pe spatele lui de parcă aş vrea să-l absorb în fiecare detaliu. Îl ştiu, dar îl redescopăr ca nou. Mă ştie, dar mă redescoperă ca nouă.

Facem dragoste, deşi ne distrugem unul pe altul, deşi n-ar fi trebuit să fim împreună, deşi ar fi trebuit să ne fi despărţit de mult.. Iar acolo e oraşul, lumini în întuneric, pură intuiţie. Acolo. Îl cunoaştem. Cunoaştem fiecare lumină ce înseamnă, altfel n-am şti de ce sunt atâtea stele suspendate în plin vid. Vor redeveni ferestre la prima ivire a zorilor, în timp ce noi vom redeveni ce-am fost înainte... înainte de-a fi contaminaţi.
"Dacă am fi trăit într-o peşteră, am fi fost cu mult mai fericiţi", îmi şopteşte.

Facem dragoste, deşi asta o să doară la următoarea ceartă. La următorul conflict. La următoarea despărţire. O să doară al dracu'.