Am visat că zburam
Şi simţeam zborul
De-a lungul fiecărui nerv.
Credeam că sunt mistică,
Neatinsă de lume
Şi zburam deasupra oraşului
Tăcută ca o fantomă.
Eram pe jumătate îndrăgostită,
Pe jumătate preocupată,
Până în măduva oaselor mistică.
Atinsesem o strălucire
Pe care ochiul meu interior
O admira.
Apoi m-am trezit.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Noi suntem oameni puternici, Simona CratelTu și cu mine în soare, Simona CratelDu und ich in der Sonne, Simona CratelArc de triumf, Simona CratelArc de Triomphe, Simona CratelToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Povestea MarathonPoveştile PetrícicăiRăzboiul de ţesut poveştiDe la Petrila la Petrini. Viaţa lui Ion D. SîrbuDe-a baba-oarbaRespiraţie sub apăPacolandCartea viselorForme şi culori din comunismRugine, samovare, liturghiiRugul miresmelorAnesthesiaPovestea saşilor din TransilvaniaOameni de pîslăSpiridonTrecător prin timpuri bezmeticePisicul Jill și Prințesa de PorțelanCartea neiertăciunilorJurnalul AlbastruPublicitate