I see dead people. I hear them, too...

Tot mai des, văd (şi aud) morţi. Nu chiar ca Haley Joel Osment în The Sixth Sense. Mai curînd ca Tom Cruise în Minority Report, căruia nu-i mai ramasese decît o singură bucurie: acele home movies holografice cu fiul lui dispărut... Nu, viaţa n-a ajuns din urmă SF-ul (cel puţin în această privinţă). Noi, cei de-acum, îi vedem pe cei dispăruţi (şi faimoşi) pe rafturile magazinelor de muzică sau îi auzim la radio.

În Showbizland, stelele ce "le vedem şi nu-s" par a nu (mai) apune niciodată - ele continuă a luci atîta vreme cît imaginea lor rezistă pe un suport sau altul - CD, DVD, you name it... Aţi observat cum moartea unui cîntăreţ (sau, evident, cîntăreţe) îl/o aduce instantaneu pe locul 1 în topuri?... Nici vorbă de dispariţie, dimpotrivă. Casele de discuri se zoresc să scoată - cum o fi, cum n-o fi - albumul la care decedatul/decedata lucra cînd...

Exemple? Gîrlă. Colecţia de number one hits a lui Elvis Presley (păzea, acum cîteva zile a apărut şi volumul doi). OK, unii or să spună că Elvis n-a murit, "doar puţin s-o odihnit", cum zice poetul popular. Să alegem alt exemplu: la nici trei luni după ce ne-a părăsit, George Harrison s-a întors în topuri cu My Sweet Lord , un single cosmetizat digital pentru puştii care n-au apucat varianta iniţială. Başca părinţii nostalgici. Cum se-ntîmplă în viaţă (şi după...), The Silent Beatle a detronat de pe locul întîi în top pe... Aaliyah, dusă şi ea de ceva vreme.

Şi uite aşa, cu toate celebrităţile care produc bani big time de dincolo de mormînt, cultura pop începe să semene din ce în ce mai mult cu un film horror. Artiştii plastici nu mai sînt singurii a căror valoare poate să urce pîn' la ceruri cînd aceştia se mută "la subsol".

Pînă şi teroriştii, băieţi deştepţi, s-au prins cum merge treaba. Osama bin Laden poate să fie mort, viu sau aşa şi aşa, nimeni nu ştie exact. Dar toată lumea urmăreşte cu inima la gură (şi gura căscată) casetele video pe care respectivul le lansează cu un timing care te face să te gîndeşti că un agent, undeva, lucrează pe ascuns "pe contul" Osama, ca să adoptăm o prepoziţie recent impusă de publicitarii români. Pe de altă parte, remixurile lui nu prea au prins la publicul din State...

Că veni vorba de publicitate, această industrie, care se vrea cel mai aprig burete de Zeitgeist, nu putea să piardă acest tren, doar aparent pe linie... moartă. Acum cîţiva ani, o reclamă la Diet Coke cu Humphrey Bogart a făcut valuri mari şi acidulate. Iar Bogie e doar unul din celebrităţile de pe lumea cealaltă care promovează produse pentru noi, cei cu bani de pe / pentru lumea asta. În The New Yorker de săptămîna trecută văd un Frank Sinatra tînăr, în toată splendoarea sa (întîi era să zic în carne şi oase...) sprijinindu-se nonşalant de un Mercedes. Care Mercedes (a se citi Daimler Chrysler) e sponsorul unui show cu... Frank Sinatra (a se citi proiecţii digitale în 3D ale acestuia) organizat zilele astea la Radio City Hall în New York. Care concert are ca scop promovarea unui DVD cu Frank Sinatra, intitulat (ha! ha!) Live & Swingin'. Care DVD... V-aţi prins de-acuma.

Cum în showbiz nimeni nu reprezintă nimic dacă nu e reprezentat de cine trebuie, s-a găsit, evident, cineva care să se ocupe şi de celebrităţile defuncte. CMG e o agenţie care reprezintă interesele a sute de celebrităţi, de la Marilyn Monroe la Mark Twain, de la Telly Savalas la Amelia Earhardt. Unele nume de pe lista de clienţi a CMG-ului au un asterisc care indică faptul că respectivii sînt "available for personal appearances", un mod subtil de a spune "încă n-au murit".

Zice preşedintele lui CMG: "James Dean starred in three very powerful films and the technology's there for him to star in a fourth film". Atîta doar că probabil nu s-au strîns destui bani cît să-i convingă pe cei care deţin drepturile asupra imaginii lui James Dean. Dar, cum salariile actorilor în viaţă au cam sărit gardul, producătorii încep să fie din ce în ce mai interesaţi de starurile generate pe computer, fie ele moarte, fie ireale (vezi Simone cu Al Pacino). Pe de altă parte, cum îi aduci pe Bogie sau Marilyn pe covorul roşu, la o adică?...

(Toronto, 10 octombrie 2003)