Bologna este capitala uneia dintre cele mai bogate regiuni italiene, Emilia Romagna, încă necontaminată de turismul de masă care se concentrează mai ales la Roma, Florenţa şi Veneţia. Bologna reprezintă însă un obiectiv ideal pentru turiştii italieni şi străini care caută în Peninsulă o vacanţă culturală, dar şi un moment de divertisment şi odihnă. Italienii numesc Bologna oraşul "dotto" (doct, erudit) pentru cea mai veche universitate din lume, oraşul "rosso" (roşu) pentru tendinţa politică de stînga şi pentru culoarea acoperişurilor şi a caselor, şi oraşul "grasso" (gras) pentru excelenta sa gastronomie, cunoscută şi apreciată la nivel mondial.
Bologna turistică
Bologna este şi un oraş cu preţuri abordabile, în care turiştii se pot opri cîteva zile, şi de unde, cu trenul, pot vizita marile oraşe din apropiere: Roma, Florenţa, Siena, Pisa, Veneţia, Genova, Padova. De 2.500 de ani, inima oraşului este Piazza Maggiore, piaţa centrală, pentru că locuitorii oraşului nu se duc "în centru", ci se duc "în piaţă". Un spaţiu primitor în care se "deschid" cele mai importante clădiri publice: Palatul Regelui Enzo (în Evul Mediu, închisoarea oraşului, o clădire întunecată ce trădează o epocă în care nu exista iertarea), Palatul Podestà (din perioada Renaşterii, secolul al XIII-lea), eleganta Fîntînă a lui Neptun (din secolul al XVI-lea, cu o apă limpede care a izvorît nu pentru a potoli setea bolonezilor, ci pentru a sărbători puterea Papei de la Roma), Palatul Notai şi Palatul Bianchi.
Tot în centru se înalţă Palatul Accursio, martorul a 300 de ani de bogată istorie a oraşului, în perioada 1200-1500, şi sediul prestigios al Primăriei. Şi splendida Biserică San Petronio, construită în 1390, neterminată, cu opere de Jacopo della Quercia, cu picturi şi sculpturi de o valoare inestimabilă din Evul Mediu şi din perioada Renaşterii. Aici puteţi admira şi o adevărată maşină a timpului, cadranul solar al lui Cassini, care uimeşte şi astăzi cu precizia sa.
Teatrul Anatomic se află într-un elegant palat, Archiginnasio, construit în 1563 de cardinalul Carlo Borromeo pentru a deveni primul sediu unic al celei mai vechi universităţi din lume, cea de la Bologna. În Teatrul Anatomic se secţionau cadavrele în cursul lecţiilor de medicină şi anatomie, cînd la Bologna învăţau studenţi din întreaga lume, de orice religie, de orice categorie socială. Universitatea din Bologna este prima din lume în care femeile au devenit profesoare de medicină şi anatomie.
Bologna a fost, timp de mai multe secole, cel de-al doilea oraş al Statului Papal, după Roma, cu un patrimoniu ecleziastic de o mare valoare artistică. Complexul Bisericilor Santo Stefano, Sfîntul Ştefan, este numit Sancta Jerusalem Bononiensis, pentru legăturile sale simbolice cu locurile de pe Tărîmul Sfînt, locurile Patimilor lui Hristos (la Prima Cruciadă a participat şi un grup de bolonezi). Povesteşte 300 de ani de istorie păgînă şi 1600 de ani de istorie creştină. De peste o mie de ani, acest complex adăposteşte o importantă mănăstire benedictină, o biserică bizantină şi una romanică, de o frumuseţe esenţială; pentru turişti, vizita reprezintă o experienţă istorică şi artistică unică.
Biserica San Giacomo şi Oratoriul Santa Cecilia: un complex din secolul al XIII-lea, în stil mixt, romanic şi gotic. Oratoriul Santa Cecilia este considerat Capela Sixtină a Bolognei pentru frumuseţea picturilor.
Biserica San Domenico adăposteşte o mie de opere extraordinare, printre care mormîntul sfîntului, din secolul al XIII-lea, completat, în 1500, de operele lui Michelangelo.
Bologna verticală
Bologna este cunoscută în Italia şi ca "oraşul celor douăzeci de turnuri", o pădure de piatră. Cele mai cunoscute, le Due Torri (cele Două Turnuri), sînt Turnul degli Asinelli (al Măgăruşilor, construit în 1109, avînd 97 de metri) şi Turnul Garisenda (de 60 de metri, din secolul al XI-lea), care din perioada Evului Mediu supraveghează oraşul cu ochi răbdători şi înţelegători. Garisenda este un turn înclinat, ca faimosul Turn din Pisa. Anul acesta, cele Două Turnuri, simbolul oraşului, vor fi restaurate pe baza unui proiect de iniţiative culturale, artistice şi muzicale promovate de Fundaţia del Monte, care a pus la dispoziţia Primăriei suma de două milioane de euro, pentru a transforma Bologna în 2009 într-un fel de oraş-capitală a culturii italiene, o ocazie pentru a relansa Bologna ca oraş turistic la nivel naţional şi internaţional, cu concerte, expoziţii de artă contemporană şi instalaţii de visual art. Artiştii invitaţi să participe vor locui în oraş timp de o lună, în iunie 2009, pentru a înţelege mai bine contextul istoric şi social al oraşului.
Bologna gastronomică
O vizită culturală a oraşului (Bologna "grassa") nu poate exclude gustarea produselor tipice ale tradiţiei enogastronomice din regiunea Emilia Romagna, care povesteşte o parte a istoriei Italiei, prin anecdote şi legende. În Italia se spune că la Bologna, într-un an, se mănîncă de două ori mai mult decît la Veneţia şi de trei ori mai mult decît la Roma. Este deci obligatorie o vizită în antica piaţă medievală, pentru a gusta mortadella, cîrnaţi uscaţi (salsiccia passita), ciocolată, diferite tipuri de paste (sfogline): tagliatelle, tortellini şi lasagna. Dar şi faimosul parmezan (parmigiano reggiano) sau tradiţionalul oţet balsamic, vechi de 25, 30 sau 50 de ani! În centrul istoric al oraşului există zeci de restaurante ieftine, în care puteţi mînca la orice oră din zi sau din noapte. Prezenţa studenţilor din întreaga lume a stimulat naşterea acestor mici taverne încă din anul 1200. Pe străduţele înguste ale cartierului medieval şi în Ghetto, cartierul evreiesc, supravieţuiesc birturi din secolul al XV-lea, în care nu s-a stins niciodată viaţa nocturnă a bolonezilor.
Bologna marinarilor de apă dulce
Nu mulţi ştiu că Bologna era, în trecut, asemănătoare cu Veneţia: plină de canale şi de bărci. Astăzi, apa nu se mai vede, dar nu a dispărut, e numai ascunsă sub pămînt. Vechiul port şi vechile canale pot fi descoperite în mod neaşteptat şi surprinzător, unic în lume, printr-o vizită subterană, o coborîre la propriu şi la figurat în trecutul antic al oraşului. Sub pămînt pot fi vizitate resturile unei biserici romane, resturile unui apeduct roman din anul 30 î.Hr., o mare cisternă din secolul al XVI-lea, cu decoruri din perioada Renaşterii, şi torentul Aposa, o plimbare subterană de 800 de metri, înapoi în istorie, de la Bologna romană din secolul I î.Hr. pînă la Bologna din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, istorie şi legendă impresionantă pentru orice turist.
Bologna muzicală
Tradiţia muzicală a oraşului Bologna este antică. Bologna e una dintre capitalele mondiale ale muzicii renascentiste şi baroce. În oraş poate fi admirată cea mai veche orgă din lume. Teatrul Comunal de Operă a fost construit în secolul al XVIII-lea, dar mult mai vechi sînt micul teatru nobil Villa Mazzacorati, Capela Muzicală Santa Maria dei Servi, Academia Filarmonică şi Conservatorul.
Gioachino Rossini a trăit la Bologna, compozitorul Ottorino Respighi s-a născut la Bologna, Mozart a fost membru al prestigioasei Academii Filarmonice, Farinelli a fost înmormîntat la Bologna, Wagner a ales Bologna pentru multe din premierele operelor sale.
Români la Bologna
În ultimii doi ani, după intrarea României în Uniunea Europeană, românii au venit în număr mare în Italia, atraşi de locurile de muncă bine plătite, mai ales în regiunile cele mai bogate din Peninsulă. În prima jumătate a anului 2007, imigraţia românească în Italia a devenit un fenomen destul de dezorganizat, bazat pe condiţia de a găsi imediat un loc de muncă şi pe oportunitatea de a cîştiga cît mai mult, în scurt timp. În acest mod, în cursul anului trecut, numărul românilor din Peninsulă a ajuns la cifra de peste un milion. Bologna, oraş bogat, a oferit încă de la început enorme posibilităţi în construcţii pentru bărbaţi (mînă de lucru calificată şi necalificată); pentru femei, un alt factor a contribuit la creşterea imigraţiei: îmbătrînirea populaţiei din Peninsulă, deci locuri de muncă destinate îngrijitoarelor pentru cea mai bătrînă populaţie din Europa. La ora actuală, la Bologna, românii au devenit cea mai numeroasă comunitate străină, cu peste cinci mii de prezenţe. În total, străinii la Bologna sînt peste 40 de mii, din 139 de ţări ale lumii (circa 10% din totalul locuitorilor oraşului). Europenii sînt 42%, asiaticii, 34%. Populaţia străină este tînără, cu o vîrstă medie de 32 de ani, faţă de vîrsta medie a bolonezilor, care este de 48 de ani. 11 mii de străini au o vîrstă pînă în 24 de ani (16% din tinerii oraşului).
Peste 22.000 de familii boloneze au cel puţin un membru străin, ceea ce face ca acest oraş să fie considerat unul dintre cele mai multietnice din Italia. Românii din Bologna sînt mai ales adulţi care s-au stabilit în oraş pe o perioadă limitată de timp, pentru a lucra. Trăiesc în cartierele populare ale oraşului - San Donato, Bolognina şi Corticella - şi au o parohie proprie, Sfîntul Nicolae, Biserica Ortodoxă română din Piaţa San Michele dei Lebrosetti (preot Ion Rîmboi). În această perioadă, românii din Bologna, ca toţi românii din Italia, plătesc şi ei preţul crizei economice mondiale, deoarece casele nu se vînd, deci se construieşte mai puţin, iar familiile au redus orele plătite colaboratoarelor străine: menajere şi îngrijitoare la bătrîni şi bolnavi.
Românii care trăiesc şi lucrează în Peninsulă se pot consola însă cu dreptul la vot la viitoarele alegeri europene, pe 7 iunie 2009, cînd vor putea alege reprezentanţii Italiei.