Vei fi în stare? / Camera obscură

Vei fi în stare?

Lumea ne ţine în fălci şi ne mestecă lent
Amestecându-ne unii cu alţii până uităm cine suntem

Amintirile ne reneagă
Din când în când vin îngerii să ne măture umbrele

Vei reuşi să mă găseşti în acest ocean de suflete?
Vei ştii să-mi cureţi praful de pe faţă
Îmi vei recunoaşte privirea pe acest chip brăzdat de frică şi îndoială
Vei fi în stare?



Camera obscură

Nu ştiu cât timp am stat în camera obscură
Legată cu lanţuri de amăgirile lui
Frica îmi adulmeca sufletul însângerat...
Mă urmărea ca un câine

Uneori se întâmpla să mă imaginez vie şi teafără
Alergând printr-un oraş necunoscut
Atrasă de forţa gravitaţională a muzicii tale
Spre ce mai rămăsese întreg din mine

Răneşte-mă tu
Vreau să fii tu sursa suferinţei mele
Vreau să mă dori tu
Şi nu altul

Îmi spuneam ca să alung somnul
Care-mi sorbea sufletul ca o mlaştină

Mi-era tot timpul somn şi frig în camera obscură
Iar muzica ta topea zăpezile, risipea ceţurile
Îmi arăta soarele şi chiar îl vedeam

Iubirea lui mă forţa să trăiesc într-o gamă minoră
Ceea ce, cu timpul, devine angoasant
Iubirea lui mă forţa să trăiesc
Iubirea lui mă forţa

Stăteam în camera obscură şi visam un singur tablou
Dintr-o lume în care am locuit împreună
Cândva
Într-un timp din care nu mai am amintiri

Visam mereu o singură scenă
Singură
Ca adevărul

Undeva în tablou
Pe străzile unui oraş necunoscut
Eram eu alergând spre tine

Se făcea că e primăvară pentru prima dată
Trăgeam aer în piept şi mirosea a viaţă

Tu eşti tot ce a mai rămas întreg din mine
Din lumea asta descompusă,
Populată doar de străini şi bolnavi

Vreau să mă dori tu şi nu altul
Vreau ca doar muzica ta să mă facă să plâng

Atunci când sunt târâtă în camera obscură
Întemniţată acolo,
siluită,
pângărită
de dragostea altora.


Intermezzo:

Privirea ta e un text magic din care s-au şters anumite litere.