Capăt de drum
La capătul acestei lungi călătorii
Printre peştii marini ai sufletului meu,
Te voi găsi aşteptându-mă,
Ca la capătul dârei de lumină,
Pe care luna o desenase aseară pe Marea Neagră
În timp ce eu, lângă foc, cu o ţigară în mâna stângă,
Simţeam că pot să mă ridic şi să plec pe acea cărare iluzorie
Ca pe un drum pe care mi-l doresc şi nu-l am,
Ca pe o cale ireală pe care totuşi o văd
Ca pe muchia unei idei,
Ca pe linia vieţii, săpată în palmă.
Cireşe amare
De ce mă doare atât de departe
Orice-ntâmplare care ne desparte?
Aş putea să te pun la-ncercare
Plecând şi eu, ca fiecare
Undeva în imposibil,
În felul acela penibil
În care se întâmplă toate plecările
Toate renunţările...
Cu semne mari de întrebare
Amestecate cu cireşe-amare.
0 comentarii
Arhiva rubricii
perpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate