Ca şi la alegerile anterioare, vă recomand un site unde vă puteţi identifica opţiunile politice în funcţie de teme care, din nefericire, în România nu au pătruns decît marginal în campania electorală. testvot.eu are 40 de întrebări, cam multe, dar unele dintre ele sînt realmente interesante şi, pe total, vorbesc despre un nivel al dezbaterii publice care perplexează. Noi? Noi sîntem prinşi de cîteva zile bune în capcana Elena Băsescu. Am văzut-o la trei emisiuni TV, la Cristoiu, Ciutacu şi Moraru.
Din cele aproximativ patru ore de discuţii, invitata a suportat, în total, cel mult 15 minute alocate ideilor, iniţiativelor şi perspectivelor comunitare şi politice. Restul a fost, aşa cum observa Bogdan Teodorescu, o saga a familiei Băsescu.
Tot mai sigură pe ea şi mai convinsă că merită, Elena Băsescu şi-a developat credo-ul pe 2 iunie 2009 la Naşu'. Ea se visează zburînd sus, foarte sus, în viaţa publică, "cînd eram mică în faţa blocului mi se spunea şef de trib", şi consideră că scopul intrării în politică e acela "de a urca cît mai sus". Interesant.
În toate democraţiile lumii, intri în politică ca să încerci să lucrezi în favoarea binelui public. Intri în politică "pentru a-i reprezenta pe oamenii care ştiu că un guvern nu le poate rezolva toate problemele şi că succesul în viaţă depinde de propriile eforturi, dar ştiu, de asemenea, că un guvern trebuie să-i ajute" (Barack Obama).
Numai în România intri în politică şi declari senin că o faci ca să urci "pentru că am mari ambiţii". Numai în România candidezi pentru Parlamentul European şi, în loc să vorbeşti despre educaţie sau impozite, te apuci să-ţi aperi prietenii din cafenelele din Dorobanţi. "Gâsca aceea din Dorobanţi nu e aşa cum se spune despre ea", a zis Elena Băsescu la B1TV, elogiindu-l apoi pe starul de bulevard Poponeţ, un băiat serios "care munceşte ziua".
În sfîrşit am aflat! Nu tinerii care au murit sau au fost răniţi acum 20 de ani, nu rezistenţa anticomunistă din munţi şi din închisori, nu figurile politice care au reformat România în primele decenii ale secolului XX, nu generaţia decreţeilor, care munceşte şi conduce sutele de mii de companii care fac astăzi capitalismul românesc, nu aceştia sînt Părinţii Fondatori a ceea ce, de bine, de rău reprezentăm, ci odraslele de bani gata din Dorobanţi.
Nici o grijă! Elena Basescu va fi aleasă în PE pentru că în favoarea ei lucrează aspiratorul birocratic de voturi. Şi Parlamentul European va funcţiona ca o grădiniţă politică pentru un om care, înainte să ne ceară voturile, ar fi trebuit să producă în ani dovada calităţilor şi preocupărilor sale, aşa cum se face peste tot în lume, prin iniţiative civice, prin implicare întîi în cauze mărunte şi abia apoi prin ascensiuni publice.
Pe 2 iunie 2009, cam în timpul cînd Elena Băsescu vorbea la B1TV, o maşină a redacţiei gsp, cu patru jurnalişti în ea, a fost pe sfert decapitată de un panou luat de vînt. Din fericire, oamenii din automobil au scăpat. Alţi bucureşteni n-au fost la fel de norocoşi. Au fost răniţi de copacii căzuţi pe străzi, în parcuri sau de stîlpii doborîţi de vîrstă şi de neglijenţă.
Să plantezi în locul arborilor putrezi copaci tineri, printr-un proiect pe care îl susţii consecvent, ani de zile, aşa se începe politica!
Să sprijini o organizaţie a părinţilor care să se ocupe de siguranţa copiilor în şcoli, aşa se începe politica!
Să te gîndeşti la o iniţiativă legală prin care un român bolnav să nu devină un român falit, pentru asta merită să faci politică.
Cînd preferi însă să pătrunzi în Parlamentul European intrînd prin faţa cozii, aşa cum procedezi de regulă la teleschi la Predeal, unde SPP-ul te bagă înainte, atunci nu faci politică, ci doar planezi din loc în loc. În acest zbor pe care ţi-l doreşti poţi ajunge tot mai sus, aşa cum crezi că eşti predestinată şi aşa cum dansau pe cer panourile în furtuna nocturnă. Cu cît mai sus, cu atît mai periculos pentru tine şi pentru ceilalţi.
Panoul care a tăiat aseară maşina îi invita pe români la alegerile pentru Parlamentul European.