05.07.2009
Unul din primele cuvinte care m-au impresionat ajungând în Germania a fost "Tchüss", echivalentul nemţesc al universalului "Ciao".

Din gura lui Pina.

Spus cu acel surâs al ei un picuţ amuzat, cu buzele uşor ţuguiate ca într-un început de pupic în care un colţ al gurii rima imperfect de... simetric cu un colţ de ochi. Şi în care nu ştiu ce sclipea mai mult: inteligenţa, umorul sau înţelepciunea.

În prima zi, când, după ce am cunoscut-o şi îmi luam rămas bun, m-a "pocnit" susurând gutural cu un: "bis Morgen", pe mâine, "Tchü-ü-ss"...

De atunci, de câte ori mă gândesc la ea nu pot să o "văd" altfel decât aşa cum îmi rămăsese în acel instantaneu în alb şi negru (în acea zi, negrul Rurh era cufundat în laptele gros al ceţii) imortalizând inimitabilul ei Tchüss...

Ieri, eram pe cale de a trimite răspunsurile la un interviu pentru ziarul chilian El Mercurio despre... Pina şi relaţia pe care o avusesem cu ea, când mi-a venit pe e-mail, chiar din partea jurnalistei care îmi lua interviul, vestea că a murit... «Pina murió!»

Iar sub ferestrele mele din Paris, tocmai în acel moment se auzea ceva nu foarte tipic Parisului. O fanfară ţigănească, un amestec de tristeţe şi poezie, plin de o nostalgie atât de acută încât îmi făcea un nod în stomac, corespunzând însă perfect stării în care mă aflam după şocul veştii că Pina s-a dus.

O muzică putând foarte bine fi dintr-unul din spectacolele ei. Un fel de omagiu şi în acelaşi timp un "rămas bun" foarte în stilul Pina Bausch.

Tchü-ü-ss Pina!...


Un des premiers nouveaux mots qui m'avait frappé en arrivant en Allemagne fut "Tchüss", l'équivalent de l'universel "Ciao".

De la bouche de Pina.

Dit avec ce sourire bien à elle, un tantinet amusé, pointant légèrement les lèvres en avant comme pour un début de bise, dans laquelle un coin de la bouche était imparfaitement ... symétrique et rimait avec le coin de l'autre oeil. Je n'ai jamais pu déterminer qu'est-ce qu'y brillait d'avantage : l'intelligence, l'humour ou bien une ancestrale sagesse.

Le premier jour, lorsque, après l'avoir connue, je prenais congé d'elle, Pina m'a « asséné » avec son inimitable murmure guttural, un : "bis Morgen", à demain, "Tchü-ü-ss" ...

Depuis, chaque fois que je pense à elle, je ne peux pas la "voir" autrement que telle qu'elle était restée gravée sur cet instantané en noir et blanc (ce jour-là, la noire Ruhr était noyée dans le blanc laiteux du brouillard) comme pour immortaliser son inimitable "Tchü-ü-ss" ...

Avant-hier j'étais en train d'envoyer mes réponses à une interview sollicitée par le journal chilien El Mercurio sur ... Pina, et sur ma relation avec elle, lorsque me parviens un E-mail de la part de la journaliste qui m'interviewait, pour me dire que Pina venait de mourir : « Pina murió »! ...

Pendant que sous mes fenêtres de la rue Condorcet on entendait juste à ce moment-là quelque chose de pas très typiquement parisien. Une fanfare des tziganes roumains, je pense, un mélange de tristesse et de poésie, pleine d'une nostalgie si aiguë que mon estomac en fut tout noué, correspondant parfaitement à mon état d'esprit à l'instant où j'apprenais que Pina s'en est allée.

Une musique qui aurait très bien pu sortir tout droit de la bande-son d'un de ses spectacles. Une sorte d'hommage et en même temps un ADIEU dans un style très Pina Bausch.

Tchü-ü-ss Pina! ...

0 comentarii

Publicitate

Sus