23. (continuare) Şampania roz şi nevoia de intimitate

6 decembrie 2000
Se aşteaptă de la mine să fiu fericit astăzi. Un tablou cu Hemingway. Agigea. Un iepuraş încă fără nume. crizanteme. cei doi bărbaţi care împuşcaseră ursul. "Şi-aşa n-au mai rămas prea mulţi." "De aceea îi împuşcaţi? Pentru că nu au mai rămas prea mulţi?" îi întreba Ghost Dog. Citat inexact din Kim îmi scrie Corina pe o felicitare.

Astăzi am împlinit treizeci şi cinci de ani. Am băut şampanie. Adela şi Ramona, Corina şi Laur, fratele meu – Mari. pupături. Urări. Aproape chef, dar mic.

Oamenii au, cu uşurinţă, ceva ce mie îmi lipseşte: stimă de sine. Au locuri de muncă şi colegi, unii au bani, alţii duc o viaţă sexuală mai "plină". Cum toate astea îmi lipsesc, acum mai acut în ultimele luni, libertatea asta a mea nu-şi găseşte un ţel, nu se converteşte într-o masă de siguranţă. Încă.

Monotonie. Filmele vechi de pe acasă. "Îmblînzirea scorpiei", "Şi Dumnezeu a creat femeia", "Sexul slab" –iar în seara asta"Pisica pe acoperişul fierbinte". Apoi Seinfeld. Somn agitat.

Corina mi-a luat de ziua mea "Mătuşa Julia şi condeierul" de Llosa. Şi ceas de mînă. Şi iepuraşă. Şi mi-a pregătit şi tabloul cu Hemingway care îmi place aproape la fel de mult ca şi cel cu băieţelul. Şi album pentru fotografii ce vor exprima fericirea. Mi-e dor să fiu fericit. N-am mai fost de mult.

Manuscrisele mele – ciornele – sînt pătate cu şampanie roz. Ramona a executat un lob cu un pahar aflat pe covor. Se aude muzică – Manu Chao din nou. Corina pregăteşte ceva de mîncare. Laur îmi vorbeşte de expoziţia cu fotografiile lui – la care lucrează. Îşi caută un pseudonim sudamerican. Eu sînt în căutarea calmului pierdut. Mi-e dor şi de linişte. Mi-e dor să scriu. Nevoia de intimitate. Nevoia de confirmare din partea cuiva. Înţelegi ce încerc eu să spun sau înţelegi ce crezi tu că...

7 decembrie 2000
Cristina, acum sînt tare bucuros. Şi cum asta ţi se datorează, îţi mulţumesc.