Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Personale  Sageata  Cafea şi pisici

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Secvenţe din filmul din capul meu (director's cut)


Ioana Avădani

03.08.2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
E iunie de ceva timp şi e şi dimineaţă de ceva timp. Pe poala Sighişoarii, fânul se coace în soare. Pe o coastă de deal, iarbă până la genunche. În inima posteţii, un dreptunghi - neverosimil de corect geometric - perfect de gol, brăzdat, la interval egale, de şiruri de fân, aşa cum a căzut el din gura coasei. În colţul din dreapta jos al dreptunghiului - o bicicletă culcată la pământ. În stânga sus, un ţăran cu pălărie, şade. Hodine.

Elka este ceea ce se cheamă "o femeie" (se rosteşte uşor admirativ, dar şi cu un pic de frică). Înaltă, mai înaltă ca mulţi bărbaţi din preajmă. Un păr de un blond cenuşiu, prins în coadă de cal (da, are ceva cabalin statura ei osoasă şi dreaptă). Vârsta ei depinde de ziua din săptămână, de cum bate lumina şi de cât de mult te apropii de ea. E şi nu e tânără. E bătrânără*. Nu-şi zice unguroaică. "Unguri sunt cei din Ungaria. Noi suntem ardeleni." Are o bulă de ceva străveziu în jurul ei, care te îmbie s-o priveşti, dar nu să o şi atingi. Elka vine la serviciu pe bicicletă, una veche, neagră, cu roţi mari, eficiente, de poştaş. Poartă conduri fără toc şi fuste plisate, de culori fără nume, până la jumătatea gambelor ei care, dacă ar fi cumva, ar fi frumoase - dar asta nu are cum să-ţi treacă prin minte. Cu coada de cal, cu pliurile fustei revărsate peste şaua neagră, Elka vine în fiecare dimineaţă la serviciu (e curator la o casă memorială a unui poet local) navigând printre pietrele de râu ale uliţei. În spatele şelei de la bicicletă - un coşuleţ de nuiele. În coşuleţ, un buchet de flori de câmp, cu tulpini lungi şi cenuşii, din cele ce se usucă frumos, care îi seamănă.

Copila e subţire ca un fus. Un înger adolescentin, fără forme - altele decât lungimea. Îi e lung trupul, lungi îi sunt braţele şi picioarele - tot lungi şi ele. Stă pe trotuar, cu picioarele încrucişate, cu mâinile atârnând. Par atât de uşoare că ai impresia că îi flutură uşor în adierea verii. Aşteaptă, probabil, pe cineva - sau ceva, sau să vină un timp anume - cu ochii privind în neunde. În spatele capului ei, o aureolă perfect centrată - un semn de " Oprirea interzisă".


Notă: *) bătrânără - cuvânt împrumutat de la Şerban Foarţă.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer