Oameni secretoşi

L-am cunoscut pe Eugen Bratfanof chiar de la început. Începutul începuturilor pentru mine. Scormonesc în minte şi descopăr primele amintiri când el preda buclucaş, cu mult umor şi multă pasiune la Şcoala de Artă din Tulcea.

Da, Tulcea, oraşul din drumul spre Deltă. Chiar dacă e în drum, Eugen Bratfanof nu a pictat niciodată Delta, nu l-au încântat peisajele. Oamenii sunt mai interesanţi pentru că sunt mai secretoşi. Şi continui cu amintirea mea.

Mă plimbam la orele de curs printre elevi sârguincioşi (sau nu... ) şi mă mândream că pot să descopăr greşeli de desen. Mai târziu mi-am frânat această pornire urâcioasă şi m-am rezumat să concluzionez dacă are viaţă sau nu. Mult mai târziu mi-am dat seama că acest tip de concluzie poate fi mult mai dureros. Însă pictorul şi profesorul Eugen Bratfanof e mereu mult mai îngăduitor decât mine.

Mai târziu, înainte să dea lecţii particulare, stătea o zi întreagă să pregătească materialele pentru două ore de curs. Şi mereu ieşea câte o natură statică fără viaţă, câte o mască fără vreun personaj înăuntru. Asta după părerea mea.

După anii '90, Eugen Bratfanof a început să ducă lucrări la Galeria Dominus. Se mândreşte mereu cu prima lucrare în care unul dintre personajele care ascultau muzica la un gramofon, nu are mâinile pictate. Pictorul se mândrea: La ce are nevoie să îi pictez mâini dacă poate auzi muzica? Lucrarea asta de care vă povestesc s-a vândut în două zile.

Şi acum ne reîntoarcem la Galeriile Dominus unde sunt 6 lucrări. Toate personajele lui Eugen Bratfanof îmi sunt cunoscute. Vin de undeva fără să indic exact de unde. Un fond comun.

(Din 10 august 2009, la Galeriile Dominus de la Teatrul National Bucureşti).