| Un reloj blando colocado en el lugar adecuado haciendo morir y resuscitar a un joven efebo por los excesos de la satisfacción, (Salvador Dalí, "Les Chants de Maldoror", 1934) |
Sunt cu una dintre personalităţi într-o cadă minusculă, pe întuneric. Mă uit la genunchii tăi osoşi şi te invidiez, ai mei par două insule boante răsărind din apă. Simt cum îmi îngheaţă umerii, tu îmi povesteşti despre copilăria ta de mică bestie iar robinetul lasă să pice picături. Îţi trosneşte rotula genunchiului drept, mă întind şi-ţi aşez talpa pe umăr. E caldă. Avem părul ud amândoi şi spaţiul rămas între privirile noastre arde. Focul se urcă pe faianţă, până în tavan, iar păienjeni făcuţi scrum cad peste noi ca o ploaie.
Am să strivesc două pastile de diazepam şi am să ţi le pun în ceai, să nu te mai trezeşti la prima oră dimineaţa, îmi spune senin o altă personalitate. Nu dorm niciodată bine cu tine, te foieşti, pleacă. M-aplec după ciorapi, încep să-i urc pe mine. Rămâi, îmi aruncă o privire care îmi rupe oasele. Îmi cuprinzi umerii. Nu vrei să ne radem amândoi în cap? Ne îmbrăcăm în negru, ne luăm ghiozdane în spate şi mergem la liceu. Ne sărutăm toată ora în fundul clasei şi toţi mă invidiază că am gagică. Dar cheală sunt urâtă. Ei, asta e. Te plac eu, mă alintă mâna cu degete prea lungi care mă ciufuleşte şi pe care o muşc.
Altă personalitate îmi caută o pătură. Aş sta în picioarele goale dar n-ai aspirat pe jos, îţi spun ridicându-mi buzele pe vârfuri s-ajung la gura ta. Eşti atât de înalt, eu sunt mică iar camera are culori de film românesc. Te strâmbi. Ai să aspiri probabil covorul albastru până data viitoare. Focul arde în soba ţărănească, e pornit şi-un radiator. Ajung să te sărut, strivindu-mi în ciorapi degetele de la picioare, ca la balet. Ţi se scoală, aproape instantaneu. Găseşti pătura. E aşa de grea, că mă sufocă. Dar nu mi-e frig, protestez.
Îmi dai mâinile la o parte. Vreau să te văd. Sunt în picioare în faţa ta, goală. Lumina de la ecran cade pe mine ca o foaie, albă şi rece. Ai ochii aprinşi, mă intimidezi cu ei. Adică pot să te fut dar nu pot să mă uit la tine?
Dacă ţi-aş da o bucată din mine, ai fi regiunea mea lombară, lombardule, îţi spun fără cuvinte. Din geografia întreagă a corpului, acolo. Unde îmi place şi mă doare cel mai tare, unde carnea mi se frânge pe oasele strâmbe.
Beţivul-tu este un gest minunat, degete lungi pe gâtul sticlei, într-o strânsoare care doare puţin dar nu izbăveşte. Ai un zâmbet în colţul gurii unde duci lent gâtul şi-l sorbi în gât. M-aprind colţurile gurii tale cu buze bosumflate, mă întind ca o pisică şi-ţi ling ochii. M-aplec, părul meu cade pe tine, mă priveşti, îţi năclăiesc laringele, îmi înfund toată gura în gâtul tău lung. Taci, stai şi mă-nghiţi, ca pe Alice scorbura. Iau degetele tale de la mâna stângă şi le pironesc în mine. Mă priveşti. Alternez, dau mâna ta stângă pe cea dreaptă. Toate gurile mele să te cuprindă tot. Învăţ să număr din nou, cu falangele tale nesfârşite înăuntru. Ai atâtea degete că ameţesc, ambidextrule. Lumea se învârte în cercuri largi cu mine. Un tu mă întreabă, familiar, moale, dacă am terminat de mai multe ori. Casc un nu, şi se încruntă. Am să te plictisesc şi mai bine, atunci. Gânguresc: plictiseşte-mă. Gândul meu linge cu ochii închişi trăsăturile tale glazurate şi nu-mi pot smulge buzele tale din coapsă.
Copilul-tu-teribil rămâne înăuntru când mă ridică din pat, încolăcită în juru-i, şi mi-o trage în picioare pe covorul albastru. Sunt mută ca un animal, mă prăbuşesc. Îţi caut ochii. Mă sperii când văd că-s ai tăi.
And she became a corpse,
A corpse all in the ground
And he became the cold grey clay
And smothered her all around
(Current 93, Coal Black Smith)