Panseuri involuntare XXI (Un film bun / Sărăcia / Folclor)

Un film bun trebuie să fie interesant
cu femei luptătoare
Un film bun trebuie să aibă acţiune,
dar nu trebuie să fie porno.
Un film bun trebuie să fie de vârsta fiecăruia.
Trebuie să conţină întreceri de maşini,
urmăriri şi fraude.
Un film bun e cel care ne învaţă
cum să devii un om în viaţă.
Un film bun trebuie să nu conţină arme
sau expresii vulgare
şi nici personaje imaginare.
Un film bun trebuie să nu aibă
acţiuni periculoase
fiindcă copiii repetă
şi se poate răni.
Un film bun trebuie să fie cu actori frumoşi.
Un film bun trebuie
ca patru prietene
să o prindă pe o criminală.


Sărăcia e atunci când stai pe străzi.
Sărăcia e lipsa de hrană diversificată.
Sărăcia înseamnă
un faliment de bani.
Sărăcia e un fenomen neplăcut
şi trebuie să ne ferim de ea
muncind din greu.
Sărăcia este un om
care când e sărac
se duce la lume să ceară.


Folclorul e muzica populară,
poveşti şi poezii
scrise de oameni normali.
Cu alte cuvinte
Mai multe obiecte
sau porturi populare vechi
formează un folclor.
Este o emisiune care se dă muzică.

---

Motto: "Să cretinizăm limbajul"

(Gellu Naum)

Mai întâi mi-a căzut sub ochi un motto de pe Zmeura de câmpie a lui Mircea Nedelciu. "Război înseamnă să mergi la război, să vii de la război şi după aia să visezi război". O fetiţă de 6-7 ani avusese norocul să fie auzită de pictorul Dorel Zaica. Atunci mi-a venit pofta de a-l cunoaşte pe omul ăsta, care încă ştie să se mire şi să caşte gura la chestiile fabuloase pe care le spun copiii.

Apoi a fost o carte: Experimentul Zaica, semnată de Irina Nicolau, Daniela Alexandrescu şi Ciprian Voicilă. După aceea, un interviu al meu cu profesorul Zaica, din care aflam că de vreo 35 de ani face acest experiment de creativitate pe care, apoi, vreun an de zile am încercat să-l preiau şi eu. Şi din răspunsurile culese au ieşit aceste poezii.

Se spune că scrisul e o activitate solitară. Presupune izolare sau chiar o anume deprivare senzorială. În colectiv se fac alte chestii, se sapă şanţuri, se joacă fotbal. Poezia e cu totul altceva. Dacă aşa se spune, nu înseamnă că e şi adevărat.

Poeziile astea au ieşit din punerea în comun a minţilor. O colaborare. Subsemnatul a conceput câteva întrebări, profesorii de la şcolile pe care le-am contactat i-au luat la întrebări pe copii şi aceştia au dat, în unele cazuri, răspunsuri năucitoare. Răspunsuri din care am încercat apoi să creez o limbă comună. A ieşit o poezie deloc puerilă, care conţine chiar un fel de înţelepciune involuntară. Pentru că în majoritatea cazurilor copiii nu îşi dau seama că au har. Habar n-au că lucrurile debitate de ei au valoare. De fapt, nici unul dintre participanţii la experimentul de faţă nu se poate considera autor al acestor versuri.

Dar câţiva dintre copiii care au dat răspunsuri deştepte tot merită numiţi: Andreea Mărgărit (cl. a IV-a, Băneşti), Alexandru Crăciun (cl. a IV-a, Câmpina), Raluca Bălăşescu (cl. a V-a, Câmpina), Andreea Bârlează (cl. a V-a, Măgureni).

(Sorin Stoica)