| Motto: In my body, where the shame gland should be, there is a second awesome gland. True story. |
Un bărbat care îşi caută iubirea vieţii într-un oraş atât de pretenţios precum New York-ul are nevoie de un ghid care să-i explice lumea şi rolul femeilor şi al bărbaţilor în ea.
Un ghid care să nu aibă nicio nesiguranţă. Să ştie că un bărbat arată cel mai bine în costum, să pozeze nud pentru un tablou, să alerge la maraton fără să se antreneze şi să cânte pe coloana sonoră a propriului CV video.
Un ghid care nu are nicio ruşine. Să creadă cu tărie că nu e nimic penibil în a merge la aeroport sau în secţiile de amnezici pentru a agăţa, în a te deghiza în femeie pentru a seduce o lesbiană şi în a te juca laser-tag cu copii de 12 ani. Sau să se culce cu 200 de femei şi să se laude cu asta, să organizeze casting pentru rolurile de soţie şi copil ca să-şi ţină mama fericită, să folosească statistici false (în 83% din timp), să inventeze centura de diamant la sexul în trei.
Un ghid care nu se teme să împărtăşească înţelepciunea acumulată de-a lungul anilor de activitate pe scena relaţiilor de o noapte şi, mai ales, să traducă această înţelepciune în lecţii de viaţă. Regula de trei zile (nu suni o femeie înainte pentru că aşa ne-a învăţat Iisus, care a înviat după trei zile), Regula "Fetele sunt ca Gremlinii" (nu le dai de mâncare după 12 noaptea, nu le laşi să facă duş la tine acasă şi nu le vezi în timpul zilei), Legea Lămâii (în primele cinci minute ale unei întâlniri decizi dacă persoana cealaltă merită toată seara) sunt doar câteva dintre teoriile care îţi fac viaţa mai bună.
Un ghid care trăieşte după un cod de valori bine stabilit, The Bro Code, pe care nu îl încalcă decât o dată, şi chiar şi atunci îşi angajează un avocat pentru se absolvi în faţa lui însuşi de crima făptuită.
Un ghid care face din competiţii scopul lui în viaţă şi din viaţă un motiv de competiţie. Ceea ce îl bagă în încurcături pe termen lung - a pierdut un pariu care îi dă dreptul cuiva să îi dea cinci palme peste faţă oricând; până acum a primit trei dintre ele şi de fiecare dată a fost spectaculos. Dar îl şi face să fie un prieten mai bun. Nu, mai bun nu e suficient. Cel mai bun.
Un ghid care este amestecul perfect de mister (nu ştie nimeni cu ce se ocupă, e ceva care implică o bancă şi multe costume), magie (folositoare atât la impresionat femei cât şi la distras atenţia de la subiecte care îl irită) şi replici jenante ("Suit up!", "Awesome!", "High five!", "Legen... wait for it!... dary.". În nenumărate variante.).
Şi pentru că suma acestor atribute trebuia să poarte un nume, i s-a spus Barney Stinson. Un personaj secundar într-un sitcom despre care cei care nu l-au văzut spun că este noul Friends, dar pentru cei care îl urmăresc de patru sezoane (acum a intrat în al cincilea) este cam ce era Seinfeld în anii '90. Scenariu foarte bine structurat, personaje bine definite, distribuţie excelentă (trei din cei cinci actori şi-au câştigat notorietatea în seriale-cult în deceniul trecut) şi un umor nebun, atipic, cu referinţe şi auto-referinţe şi cu glume care intră instantaneu în folclor.
Serialul urmăreşte călătoria lui Ted, un arhitect de douăzeci şi ceva de ani din Manhattan, către momentul în care îşi găseşte iubirea vieţii. Povestea e spusă din 2030 de un Ted matur celor doi copii adolescenţi şi rememorează nu doar întâlnirea cu mama lor, ci şi viaţa lui Ted şi a prietenilor lor şi felul în care a devenit bărbatul pe care avea să îl iubească "mama". Ca să vă faceţi o idee cât durează povestea trebuie să ştiţi că până acum nu a întâlnit-o. Planul e făcut pe şapte sezoane, deci mai avem aproape trei în care să apară.
Una dintre teoriile din scenaristica de televiziune spune că personajele secundare trebuie să reflecte câte o caracteristică a personajului principal, dar în sens opus. Asta dă diversitate şi conflict; şi unde e conflict, e şi poveste. Conform acestui principiu, în How I Met Your Mother, dacă ai un personaj care îşi caută iubirea vieţii în timp ce se luptă cu tot felul de incertitudini (Ted), trebuie să ai lângă el unul care nu are niciun dubiu în privinţa iubirii (Marshall, căsătorit cu prima prietenă pe care a avut-o, Lily) şi, evident, unul care nu ştie cum să fugă mai repede de ideea de căsătorie, relaţie, chiar şi de a doua întâlnire (Barney). Şi mai avem, desigur, femeia despre care crede multă vreme că e iubirea vieţii lui, dar care nu vrea deloc ce vrea el - relaţie, familie, copii (Robin).
Rolul lui Barney este de a se opune planurilor lui Ted de a se aşeza la casa lui pentru că nu ar mai avea cu cine să iasă la agăţat. Se opune cu atâta energie (şi teorii mirobolante) încât inevitabil este cel care îl împinge în braţele câte unei relaţii de durată. Ceea ce îl face să fie mult mai mult decât un anti-erou sâcâitor, îl face un bufon căruia îi iese totul pe dos. Dar şi un bufon în cea mai pură tradiţie literară, nebunul care spune tot ce-i trece prin cap fără jenă, atâta vreme cât acele cuvinte conceptualizează viziunea lui asupra lumii. Şi, oricât de suspicios pare personajul, Barney se dovedeşte deseori vocea raţiunii în faţa impetuozităţii sentimentale a lui Ted. Nu cel care îi stă în cale, ci mai degrabă cel care îl îndrumă pe calea cea mai bună. Dar nu e uşor să vezi asta sub grimasele, ticurile verbale, gesturile ample şi comploturile sofisticate pe care le regizează. În primele două sezoane, cel puţin, nu te poţi hotărî dacă să-l urăşti sau să-l iubeşti (indiferent nu-ţi poate fi). Apoi cazi şi tu în capcană.
Nu poţi să nu îl iubeşti pe Barney. Îl iubeşti pentru că ştii că pozează. Cu toată fanfaronada, te prinzi că este un freak, un neadaptat care încearcă să fie nonşalant pentru a fi considerat la fel ca restul lumii. Numai că, pentru că nu are simţul social aferent unei persoane adaptate, duce totul la extrem şi ratează de departe. Şi-a găsit locul - intrând cu picioarele - în viaţa şi gaşca lui Ted pentru că l-a plăcut pe Ted din primul moment în care l-a văzut (unul memorabil, la toaleta unui bar) şi tot ce face este pentru a câştiga prietenia lui şi apoi pentru a o păstra. Pentru că Ted este ce şi-ar dori el să fie, un tip obişnuit, cu o familie obişnuită, cu aspiraţii obişnuite. Ce nu ştie Barney este că Ted este enervant şi plictisitor şi că, dacă nu ar fi freaks ca el, lumea ar fi insuportabilă.