Sylar (Heroes): Îngerul decăzut

Într-un serial plin de eroi virtuoşi care vor să salveze lumea, cel mai iubit personaj este sociopatul care îi omoară ca să le fure puterile. Scară de valori inversată sau ironie?

A apărut ca un zvon. Ca o umbră ameninţătoare. Vedeai urmele rămase pe unde trecea: cadavre ţintuite în tavane cu instrumente de bucătărie, trupuri îngheţate complet şi, mai ales, capete golite de creier. Pentru profani era încă un criminal în serie. Pentru cei care ştiau despre oamenii cu abilităţi era Sylar, cel care îi ucidea ca să le ia puterile. O ameninţare formidabilă, de neoprit, la viaţa celorlalţi eroi. Cei buni, cei inocenţi, cei care voiau să salveze lumea cu abilităţile lor de auto-regenerare, de citit gândurile sau de oprit timpul.

Apoi a apărut fizic. Înalt, întunecat şi distrugător, părea că ţine toată puterea universului în mâini când făcea să zboare mobilierul din încăpere către cel pe care îl urmărea cu paşi liniştiţi. Apoi a fost prins şi am putut în sfârşit să îl vedem de aproape. Pe cât de înfricoşător părea în întuneric, în lumină, îmbrăcat în alb şi ţinut în celula cu geam de observaţie, era şi mai rău. Ca un leu în cuşcă, frustrat şi furios. Ca un vulcan [*] care clocoteşte şi pufăie înainte să declanşeze iadul. Sau ca un dependent de droguri căruia i se refuză doza. Doza de putere.

Abilitatea specială a lui Sylar, personaj într-o lume imaginară populară de super-oameni cu mutaţii genetice care îi fac mai buni - care îi fac următoarea treaptă pe scara evoluţiei - nu este spectaculoasă precum a lui Nathan, care zboară cu viteza gândului, nici dătătoare de nemurire, precum a lui Claire, care cade de la etajul 10 şi se ridică, îşi aşază coastele şi pleacă. Nu e nici măcar generoasă ca a lui Peter, care capătă puterile celor din jur dacă îi atinge. Dar pare să fie premiza unei poveşti mai interesante decât a celorlalţi: Sylar are intuiţie. Înţelege cum funcţionează orice mecanism (ceea ce îl face iniţial un ceasornicar bun) şi, prin extensie, orice abilitate şi chiar şi racordurile fine ale geneticii.

De la această primă putere, care îi permite să înţeleagă cum poate găsi în creierul celor cu talente asemănătoare locul în care e localizată abilitatea şi apoi să şi-o însuşească, şi de la defectele lui de caracter avem unul dintre cele mai radicale arcuri de personaj pe care le-am văzut vreodată în seriale. Un om simplu, cu ambiţii meschine, are în sfârşit posibilitatea să le împlinească şi face totul, chiar totul, până la a-şi omorî propria mamă, pentru asta. Evoluţia sa este brutală şi acţiunile sunt de o violenţă de neimaginat. Dar perfect credibile în lumea în care se desfăşoară.

Sylar este aşadar un erou clasic tipic, este omul corupt de puterea pe care o capătă şi pe care o lasă să-i conducă viaţa. Nu este nimic sofisticat sau surprinzător în dorinţa lui de a ucide pentru a acumula mai multe abilităţi. În discursul de la începutul poveştii, când află că are o abilitate, dar nu ştie care e, spune clar ce îl motivează: "Când eram copil îmi doream ca cineva să bată să uşă şi să-mi spună că familia mea nu era chiar familia mea. A, nu erau oameni răi, doar... mărunţi. Eu voiam să fiu diferit. Special. Voiam să fiu altcineva. Un nume nou, o viaţă nouă. (Însă) fiul ceasornicarului a devenit ceasornicar. Este atât de inutil totul."

Şi-a dorit putere şi când a avut-o a folosit-o pentru a câştiga şi mai multă putere, acoperind golul emoţional din jurul lui cu ocupaţia asta - nu are prieteni, nici loialităţi; nu iubeşte pe nimeni şi nici nu pare să fie iubit de cineva; nu priveşte nicio clipă în afara propriului interes şi nu cântăreşte niciodată posibilitatea să folosească abilitatea pentru a crea ceva pozitiv. Este Lucifer, îngerul aruncat din Rai din cauza ambiţiei, sau Cezar al lui Shakespeare sau orice alt personaj care a căzut victimă propriei sete de putere şi a lăsat-o să-i consume umanitatea.

Şi cu toate acestea, cu toată violenţa, cruzimea, instabilitatea lui, Sylar este cel mai popular personaj din Heroes. Deşi trebuia să moară la sfârşitul primei serii, rolul său iniţial fiind de Nemesis al poveştii din acel volum, popularitatea lui i-a făcut pe producători să-i scrie în continuare storyline. Ba chiar a devenit un fel de obicei a-l omorî la sfârşitul fiecărui volum pentru a-l învia misterios la începutul următorului - truc de care se sperie probabil doar ei, pentru că nimeni nu crede că ar renunţa la o asemenea mină de aur (şi prin aur mă refer la audienţe).

Sylar are canale dedicate pe youtube, fanvideos şi o organizaţie de fani care se numeşte Sylar's Army. Puterea lui este atât de seducătoare - e un bărbat care poate face orice îi trece prin cap, absolut orice - încât te trezeşti dorindu-ţi să câştige confruntările finale, cele în care se decide dacă Pământul va fi un deşert atomic sau nu. Ştii că nu e bine şi nici realist, dar nu te poţi abţine. Vrei să-l vezi şi pe el o dată mulţumit.

Dar adevărul e că nu îţi pasă de puterile lui. Ce îl salvează este umorul. Uite, acum este pe un acoperiş din New York exersând o putere nou achiziţionată, energia nucleară. Face globuri de foc în fiecare mână. Pare un savant nebun pe skyline-ul oraşului şi ştii că peste câteva zile va face ca puterea aceasta să radă Manhattanul. Apoi spune "Bum!" cu un zâmbet de copil obraznic. Unei victime neimpresionate de prezenţa lui îi zice didactic "Ăsta e momentul în care oamenii încep de obicei să ţipe", iar celui care l-a capturat, când evadează, îi spune cu obidă după ce îl izbeşte violent de un perete: "Iar asta e că mi-aţi tăiat părul".

Replicile lui sunt singurele surse de zâmbet într-un univers în care toate celelalte personaje sunt prea pătrunse de sarcina serioasă de a salva planeta. Adevărata putere a lui Sylar asupra publicului este tocmai lentila ironică prin care vede lumea. Nu-i de mirare că la ComicCon-uri (festivaluri dedicate SF-ului şi fantasy-ului) fanii îi pun întrebări numai actorului care îl joacă pe criminalul sociopat (sunt nişte clipuri delicioase pe youtube). Sylar este de fapt cel care salvează lumea din Heroes de acrituri.

Notă:
Sylar la care mă refer este cel din primul sezon al serialului şi singurul pe care îl recomand. În seriile următoare, din păcate, scenariştii l-au explicat prea mult, au reuşit să ucidă misterul şi i-au luat farmecul.

[*] Vedeţi ce glumă subtilă am făcut aici? Zachary Quinto, actorul care îl joacă pe Sylar, este şi vulcanianul Spock din noul Star Trek.