Ochiul magic - Drumurile noastre toate...

Bucureşti-Cluj, 440 km. Accelerat la 7 jumate dimineaţa. 9 ore de drum. Bucureşti-Oradea, 592 km. Accelerat la 7 jumate seara; ajunge a doua zi la 7. Vagonul de dormit e scump. Bucureşti-Odorhei. Odorheiu Secuiesc? 40 000 de locuitori. Judeţul Harghita. Vreo 350 km. Pe harta CFR-ului mai că nu există, singura legătură de care se ştie e cu două schimbări, la Braşov şi Vînători (haltă). 8 ore. Telefoane la companiile de microbuze. Microbuze pentru Braşov, da, dar nu trec nici pe la Odorhei, nici pe la Miercurea Ciuc. Telefon la Miercurea Ciuc. Aniko: "De la Bucureşti la Miercurea Ciuc e Intercity, de la Ciuc la Odorhei nu e tren, n-avem pod peste Harghita. Era o cursă de microbuze, da’ s-a desfiinţat, nu era rentabilă; la Odorheiu Secuiesc toată lumea are maşină."

Odorhei, capitala secuimii (care, după ultimul recensămînt, nu există). S-a format un consiliu al secuilor. Are 50 de membri; e o ameninţare pentru statul român. Zilele astea vine în vizită preşedintele Ungariei; pe la Bucureşti nu trece, nici n-are de ce, Iliescu e plecat. Preşedintele Ungariei cum ajunge de la Budapesta la Odorhei? Sînt vreo 1000 km. Ar putea lua chiar autocarul, e cursă directă, pleacă seara, ajunge dimineaţa, dus-întors costă un milion (de lei).

De la Bucureşti la Odorhei cum ajungi? "Vino cu trenul la Sighişoara, te luăm de acolo cu maşina, sînt 50 km." Cum mă-ntorc de la Odorhei? Mai vedem.

Intercity de Cluj. A plecat la 12 din Bucureşti. Sînt cu doi prieteni, a doua zi au spectacol la Naţional. Trec printr-un vagon, cineva citeşte; Alex. Leo Şerban, Sterilitate. LA&I. Cine citeşte LA&I, luni la prînz, în trenul de Cluj? Domnul Mihai Zamfir.

La 6 fără 20 sînt la Sighişoara, se lasă întunericul, mă urc în maşină. Faină (să fiu în ton cu locul!), altădată nu mai apuc să mă urc în aşa ceva. O duce bine lumea la Odorhei, aici e cea mai mare tipografie din Europa Centrală. Infopress. N-am auzit, nu ştiu nici o editură care să tipărească la Infopress. Fabrici de confecţii; una lucrează pentru Hugo Boss. (A doua zi, pe lumină, în oraş: într-adevăr, lume bine îmbrăcată.) Singura biserică franciscană din zonă (a fost mănăstire).

Trecere la nivel cu cale ferată. "CFR-ul nu mai întreţine barierele electrificate, le manevrează manual mecanicul de tren: opreşte garnitura înainte de barieră, coboară, dă jos bariera, trece trenul, coboară iar să ridice bariera." Hehe, bună glumă! Cum să oprească trenul ca să dea mecanicul jos bariera?! Cine-a mai pomenit aşa ceva, pînă şi-n România? Ajungem. Văd Pescăruşul (în maghiară e Sirály). Adorm, la 4 dimineaţa.

Se face marţi. Discuţie cu directorul Centrului Cultural, de care ţine teatrul. E artist plastic, merge foarte des în Spania; în nord, mai precis. Vorbim despre obiceiul spaniolilor de a traduce numele străine: Julio Verne.

Teatrul se cheamă Tomcsa Sándor. Există de patru stagiuni, totuşi UNITER-ul n-a aflat încă. Anul ăsta a luat un premiu la Festivalul Atelier, dar nu apare în Anuarul Teatrului Românesc. "Ce teatru? Unde? La Odorheiu Secuiesc? Poate la Gheorghieni." E teatru şi la Gheorghieni, l-a înfiinţat Bocsárdi.

Se apropie momentul. Cum plec? Surpriză, există un tren (personal) de la Odorhei la Sighişoara. Îl pierd pe primul, mai văd o dată Pescăruşul. Alt tren, cu domnul Dehel, care trebuie s-ajungă la Cluj. Halta Odorheiu Secuiesc Sud e la 100 de metri de teatru, dar mergem cu maşina, să fim siguri. E un frig de moarte.

Domnul Dehel: "Ştii, CFR-ul nu mai are bani să-ntreţină barierele, acum le manevrează mecanicul, manual." Hait, nu e glumă; halta e imediat după barieră: vine trenul, opreşte de partea cealaltă a şoselei, coboară mecanicul, dă jos bariera, urcă înapoi, trage trenul în staţie, ridică bariera. N-are mult de alergat, noroc că personalul are numai vreo trei vagoane. Nici de casă de bilete nu mai are bani CFR-ul, tichetele se vînd în tren, controlorii au tot timpul treabă.

Sînt multe bariere în ăia 50 km dintre Odorhei şi Sighişoara, acelaşi ritual - mecanic, barieră, tren, mecanic, barieră, tren; facem mai bine de-o oră jumate, în vagon ar fi cald, dar uşile nu se-nchid bine şi-i curent. Ajungem la fix la Sighişoara, dar la acceleratul de Bucureşti nu mai sînt locuri. N-am mai mers în picioare de cînd eram în anul I (dacă stau să mă gîndesc, nu-i aşa mult timp de atunci!). Mizerie cruntă pe culoar, controloarea se ceartă urît c-un individ fără bilet; sînt locuri în compartiment, dar nu te-ar lăsa să şezi pentru nimic în lume. Un pic de tupeu, niţică nesimţire şi se găseşte şi loc. În 5 ore sînt la Bucureşti. Una peste alta, două zile.

Odorheiu Secuiesc. 40 000 de locuitori. 99% maghiari. Cel mai bogat oraş din România. Aproape imposibil de ajuns de la Bucureşti.