Slavă cui

acum n-am chef să vorbesc despre renunţare
slavă cui
slavă cui
habar nu am cine-i pe salvatorul meu
a venit cu o maşină gri
n-am vrut să-l las să intre în casă
m-a găsit pe neaşteptate
cum am găsit şi eu în curtea muzeului evreiesc din strada Páva
o placă din marmură neagră
pe care abia am putut descifra
numele bunicii
slavă cui
slavă cui
nu mai niciun fel de identitate
iată cum am crezut atunci
şi n-am simţit niciun dram de ruşine
o plutire imponderabilă în poemul acesta
propoziţiile-mi nude s-au eliberat
din boarfele cu designe ale culturii
deja nu mă poate încătuşa nici moda sumeriană
nici cea akkadiană
nici cea grecească
nici poetul Berzsenyi
nici cea occidentală
slavă cui
slavă cui
aş fi bucuroasă dac-aş dansa pe un ritm ancestral
pe ritmul bătăilor inimii acestui poem
jur că nu mă întorc niciodată
pe locul delirului meu
am vrut să aud muzica bucuriei
dar nu se poate

slavă cui

(2008. 27 iulie)