Nancy Botwin (Weeds): O mamă

Ce face o femeie din suburbii când soţul ei moare pe neaşteptate şi o lasă cu doi băieţi adolescenţi, un cumnat iresponsabil, o ipotecă scumpă şi o menajeră băgăcioasă pe cap? Începe să facă trafic de marijuana.

Am întâlnit suburbia americană în toate filmele şi serialele făcute după 1950. De la The Stepford Wives la Desperate Housewives, de la American Beauty la Over the Hedge. E locul în care se întorc de fiecare dată când vor să deconstruiască visul american pentru că suburbia este personificarea lui cea mai comună. Agrestic este un astfel de loc, o suburbie californiană tipică: case mari, identice; SUV-uri negre, identice; familii albe cu doi-trei copii, identice. Bărbaţi care muncesc în diferite domenii white collar, femei care stau acasă să crească copii, să redecoreze şi să participe la şedinţele cu părinţii. Terenuri de golf şi country-club. Numai că ei au ceva aparte: pe Nancy Botwin, văduva lui Judah, mama lui Silas şi a lui Shane, vecina de la colţ, dealer-ul de iarbă.

Nu ştim cum a ajuns exact Nancy să facă trafic. Undeva între infarctul lui Judah* şi episodul pilot a descoperit că ar putea să le ofere vecinilor ceva ce îşi doresc şi în acelaşi timp să plătească ipoteca şi a făcut primul pas, a bătut la uşa Heyliei şi a lui Conrad şi a început să cumpere cantităţi mari de la ei. Dar aceasta e numai intriga, greul începe cu adevărat când distribuie în afara cercului de prieteni, când trebuie să se ferească de bârfitoarele de la club, când trebuie să elimine concurenţa formată din elevi de liceu tupeişti. Şi de fapt astea sunt floare la ureche când un poliţist de campus îi "confiscă" (citeşte: fură) toată marfa, când adevăraţii traficanţi încep să o ia la ochi, când "prietena" Celia îşi bagă nasul şi ameninţă să cheme Poliţia, când menajera o şantajează. Şi necazurile nici n-au început de fapt când află că prietena fiului ei de 16 ani e însărcinată, când fratele lui Judah, Andy, se mută pe neaşteptate la ea şi îi dă viaţa peste cap şi când fiul mai mic, care are 12 ani, înfundă canalizarea cu şosete... folosite. Viaţa e grea pentru Nancy pentru că trebuie să le descurce singură pe toate şi în acelaşi timp să pară o văduvă demnă care ţine situaţia sub control.

Weeds este o comedie gen "fish out of water" (personajul principal este pus în situaţii complet diferite de cele obişnuite iar reacţiile sale creează povestea) dar curios, în cazul lui Nancy, ea pare să fie un peşte pe uscat în toate aspectele vieţii ei sociale. Nu doar faptul că interacţionează cu traficanţi de droguri, mafioţi, asasini, brigăzi anti-drog o pune în situaţii atipice, ci şi relaţia codită cu lumea din Agrestic - femei obsedate de statutul social, bărbaţi care trec prin criza vârstei mijlocii, adolescenţi nihilişti - scoate la iveală nepotrivirea ei cu universul de plastic în care trăieşte de 20 de ani. Calmul ei nepământean, ireverenţa faţă de aşteptările şi normele societăţii, felul în care îşi învinge scrupulele pentru a nu fi o victimă o fac un peşte dintr-un univers paralel care nu va găsi niciodată o apă suficient de bună pe planeta aceasta.

Dar Nancy nu este lipsită de scrupule pentru că vrea să demonstreze ceva. Tot ce vrea este să se menţină pe linia de plutire şi să îşi protejeze copiii. Nancy este o mamă. Fiecare mamă din istorie şi din literatură, fiecare mamă care face totul pentru copiii ei. Poate nu cea care le spune "te iubesc" de 100 de ori pe zi, ci cea care îşi riscă viaţa pentru ei şi apoi vine acasă cu hainele pline de sânge şi nu spune niciun cuvânt despre ce s-a întâmplat. Instinctul ei de supravieţuire, care pare atât de puternic, e nimic faţă de cel matern, care îi ghidează fiecare gest, fiecare decizie, care o scoate până la urmă din orice încurcătură. Şi nu se plânge niciodată şi nu aşteaptă niciodată recunoştinţa lor. Răsplata ei este că cei doi copii - care, evident, ştiu tot ce se întâmplă - cresc stăpâni pe ei, descurcăreţi şi cu un sistem de valori suficient de acceptabil social. Mai adaptaţi, cu siguranţă, decât mama lor.

Şi chiar dacă nu eşti mamă, nu trăieşti într-o suburbie şi nu ai în vedere vreun trafic cu marijuana, e greu să nu o placi şi să nu o înţelegi pe Nancy pentru că fiecare decizie pe care o ia e o dovadă în plus a iubirii pentru familia ei. E o femeie frumoasă care, fără îndoială, s-ar fi putut recăsători repede cu vreun domn bine care să îi asigure acelaşi nivel de trai şi nimeni nu ar fi blamat-o pentru asta. Dar a ales calea cea mai grea pentru că numai aşa a simţit că ar rămâne fidelă vieţii pe care o avusese alături de Judah şi de băieţi. În lumea ei stranie, cu valori întoarse pe dos, Nancy ia deciziile pe care fiecare dintre noi vrea să le ia când e vorba de lucrurile cu adevărat importante.


*) Jucat de Jeffrey Dean Morgan, un actor fermecător cu o predilecţie stranie pentru interpretat morţi - Judah în Weeds, Denny în Grey's Anatomy - şi fiinţe cu puteri paranormale - John Winchester în Supernatural.

Notă: ca aproape toate serialele foarte populare, şi Weeds a întins coarda şi şi-a pierdut farmecul (cum spun americanii, it jumped the shark). Mai exact, după al treilea sezon. Aşa că personajul despre care vorbesc este cel din sezoanele 1-3. Ce s-a întâmplat după nu m-a mai interesat.