Fiecare sărut pe limba lui piere

Sărutul nostru era un lung schimb de cuvinte. Cînd voiam să ne spunem ceva unul altuia, nu vorbeam - ne sărutam. Gurile noastre împreunate eliberau cantităţi impresionante de cuvinte ce se amestecau într-un bol aliterar perfect sferic, un fel de bol alimentar alcătuit numai din cuvinte. Ne hrăneam din el în tăcere. Eu îţi digeram cuvintele cu două înţelesuri, consoană cu vocală, tu îmi descompuneai frazele, în săruturi principale şi secundare. Ne sărutam în replici mai lungi sau mai scurte, respectînd întru totul tehnicile sărutului absurd.

Cuvintele rămîneau în noi. Doar în noi. Nu exista o cît de mică posibilitate ca ele să vadă lumina soarelui sau a întunericului, ori să prindă aer şi să se oxideze, să ni se oxideze conjuncţiile în care noi ne puneam atîtea speranţe. Uneori mai simţeam sub limbă cîte un cuvînt tăios, dar nu ne supăram - i se putea întîmpla oricui. Şi, oricum, sîngele nostru avea o sintaxă minunată şi un gust cît se poate de plăcut. În plus, săruturile noastre erau atît de sincere, că ele vorbeau aproape de la sine: vorbeau despre noi, despre cît de bine comunicam în timp ce ne sărutam, ar fi fost şi păcat să aruncăm cuvintele în aer, în acest aer din ce în ce mai poluat de atîtea foneme inoportune.

Una peste alta, gurile noastre aveau dimensiuni ideale pentru a putea transmite, prin sărut, tot ce aveam să ne spunem.

PS: Cercetătorii americani au descoperit, după studii îndelungate, care este măsura unei guri umane tipice. Ei au ajuns la concluzia că măsura medie a unei guri de adult este de 4,3 centimetri, dar gurile mari pot ajunge chiar pînă la 5,8 centimetri.


(din volumul Iubitafizica, apărut la Editura LiterNet)