dar eu nu te iubesc

mi-ai zis atunci, aplecată puţin către o durere fără răspuns,
mi-ai zis şi ai repetat: "Dar eu nu te iubesc!" şi am auzit cum
pe streşinile oraşului răbufneau în lungi bufnituri cadavrele
unor îndrăgostiţi dintr-o vară uitată.

dar nu asta îţi cer, strigam, nu asta ţi-am cerut şi atunci ce?
dacă iubire nu e, nimic nu e, nu-i aşa, repetam cu deznădejdea
picurând pe degete singure dar eu nu te iubesc, aproape strigai,
şi asta m-a uimit - faptul că, în ciuda mărului ce-a-nflorit între
mine şi tine în ciuda vinului ce se-nălţa dintr-un pahar al morţii,
ochii tăi se umpleau de lacrimi şi prin desele ape am putut zări
falnice corăbii de restrişte în derivă spre un port părăsit. Şi
atunci ce? Şi atunci ce?