e o dupamiază cu un ochi descălţat de pleoapă aerul scormonind în obraz cu unghiile netăiate iar osul doare şi atît e ca şi cum n-aş mai fi singur ca o balustradă rotundă strălucitoare
aspect exterior desuet pulover albastru magazin ieftin franţuzesc în excursie blugi găuriţi primiţi într-un colet venit la poşta din pantelimon "aveţi rude în anglia?" firescul descărnat de pudoare din moment ce nu ai actele în regulă eşti un oarecare la meci ghionturi cu vecinii şi cîte o bere cu administratorul în holul scării la plata întreţinerii părul ce mai salvează aparenţele de altfel cît să mă lase să te văd acolo într-o cadră aurită desfăcîndu-mă-n balustrade întîmplătoare uitasem de adidaşii aproape albi ai drumurilor copiate după ziua de ieri de prosopul tău pus deoparte sentimental pentru stropi bucuroşi de pielea ta mai obraznică decît opiumul lăptos ce-mi destramă cearşafurile şi scamele ţipătoare inundă cartierul cu mirosuri lascive de tălpi adulmecînd fuga
e o oarecare dupamiază cu mine între coli articole şi cuvîntări ochiul stîng atîrnat peste balustrada poeziei cu care nu am ce face parazit folositor al propriei înscenări tragice desfăcînd cuvintele de carne curăţind orice rest de fiinţare eul distilat de dorinţa culorii cine-ţi spune că dupamiaza e egală cu ea însăşi într-o independenţă absurdă de forme
aspect interior geometric părţile simetric dispuse faţă de un punct în care se cuprind una pe alta sau orice combinaţie de a fi includerea doar coaja ambiguă a nepăsării mele faţă de mine însumi fiind totala acumulare din care ar trebui să scap iubindu-te cum nu iubesc pe nimeni si chiar nu-mi iubesc pe nimeni ar trebui sa urmeze un "decît" ca lumea-ţi să răsufle uşurată de demonstraţia răspunderii atîrnînd peste balustrada iubirii la aerisit şi geometria să-şi facă uitarea datorie faţă de încetăţenita noastră nesimţire dar nu urmează nimic pentru că nu mai este nimic am definit pînă şi de ce mă uit prin aparent diferite sertare la nimic sau fug de mine poţi spune cum vrei acţiunea e tot aia
după cum îţi spuneam este o infinită dupamiază care nu-şi se mai termină atîrnînd peste balustrada de inox impecabil a depestedrumului