Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Cîntec de iarnă


Violeta Ion

01.01.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
1.
În drum spre serviciu îl văd pe funcţionarul de la bancă
în faţa unei măsuţe cu un laptop în faţă
la dreapta lui o ceaşcă mare de cafea
la stînga o scrumieră
văzut de afară pare un om cu gesturi bizare
un psihopat cu un cadavru ascuns într-o pivniţă

blînd şi liniştit îşi vede de treabă
o curăţenie rece, englezească

dar mereu, mereu în faţa unei mese şi a unui calculator

mă ruşinez de mine şi îmi este ciudă
de fiecare dată cînd îl privesc
eu cu neliniştile mele mă uit prin geam ca o aurolacă

mă întrebam oare ce face cînd ajunge acasă
cine îl iubeşte, el cui povesteşte

şi dacă povesteşte
ce-ar spune

alături cu o ceaşcă mare de cafea
şi-n stînga o scrumieră

2.
Da, el e problema
prea liniştit în colţul lui de viaţă
poate ar trebui să i se interzică
acele gesturi mici care-i aduc plăcere
să vedem atunci ce-ar face
ar ridica ochii, s-ar duce la geam
ar vedea zăpada topită de soare, un cîine
umblînd bezmetic prin valuri de aer

ca o cîrpă însîngerată i s-ar aşeza pe ochi lumea

3.
Am pe mine un sarafan, în dreapta ţin un bidon de plastic gol
fără capac
în stînga ţin o pungă cumpărată cu cinzeci de bani
nu am nimic în ea, e goală
nici astăzi n-o să mă opresc în faţa geamului să-l
privesc pe ciudat


4.
Dacă m-aş opri, ar trebui să mă întreb
dacă ceva se întîmplă cu mine
sau se întîmplă cu el
nu-mi pot permite acum

5.
Să zicem ca m-aş opri într-o zi
el ar ridica ochii, s-ar uita puţin prin mine
în spatele meu sînt nişte pomi
în spatele pomilor e Casa Poporului

6.
Ar vedea-o pe Ceauşeasca umblînd de nebună
cu un şorţ pe ea
l-ar vedea pe Ceauşescu cu o măciucă în mînă
ar mai fi artiştii poporului şi pionierii

7.
Dar asta e deja un clişeu
pionierii au rămas fără fanfare
în parc cîntă despre moarte un ţigan dintr-o vioară

ţiganul scoate un iaurt din buzunarul de la geacă
înainte să bea se şterge la gură cu mîneca
aruncă borcanul pe jumătate plin unui cîine

tata a visat-o pe maică-sa, umbla într-o trăsură pe cer
restul nu mi l-a spus, o săptămînă a stat în casă beat
mă gîndeam că şi lui Ionescu îi era frică de moarte
spuneam doar aşa ca să-l salvez deşi la el n-a mai rămas
nimic de salvat

oficial războiul în Gaza a încetat
recesiunea abia începe
Obama a fost sanctificat
cu ce ochi priveşte funcţionarul meu asta

poate are ochii galbeni, de plastic
şi fruntea de cauciuc

sau poate noaptea plînge sub pătură
vreun amor numai de el ştiut

8.
cad fulgi albi, pufoşi
cade ninsoarea şi eu mă învîrt
în mînă ţin o pungă albă de plastic
pe care astăzi am dat cinzeci de bani

nu am nimic în ea, e goală
o umflă vîntul cînd mă rotesc şi-mi place
lucrurile din jurul meu încep să-şi piardă dimensiunea
pămîntul e roşu şi nu mai contează

un colţ de acoperiş luceşte-n lumină
un batic de femeie, un nasture de palton
o umbră sinucigaşă se desprinde din urbe
şi-alunecă pe trepte în magazinul universal
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer