Patrick Jane (The Mentalist): Sherlock Răzbunătorul

Clarvăzător pensionat caut asasin în serie.

Patrick Jane a crescut la circ. Făcea showuri cu trucuri ieftine care impresionau femeile şi le făceau să îi dea orice. Trucuri de doi bani, afaceri de doi bani. Când a crescut mare, a ajuns acolo unde aspiră toţi escrocii să ajungă: la televizor. Avea emisiune de "spiritism" în care "citea gândurile" celor slabi de înger şi graşi de portofel, purta costume din trei piese, deschise la culoare, şi se credea stăpânul lumii. Maşina de colecţie, casa impresionantă şi familia completau tabloul perfect al aroganţei lui.

Într-o zi, invitat la un talk-show de după-amiază, s-a găsit să facă mişto de un ucigaş în serie, zis Red John, ca să îi arate că nu se teme de nimic.

A greşit.

Peste câţiva ani, Jane îşi poartă în continuare costumele elegante, mai închise la culoare; conduce aceeaşi maşină de colecţie şi locuieşte în aceeaşi casă. Numai că s-a lăsat de televiziune, de clarviziune şi de escrocherii. Iar casa e goală, mobilată doar cu smiley-ul desenat pe perete de Red John cu sângele soţiei şi fetiţei lui.

Jane lucrează acum cu biroul de investigaţii care îl caută pe Red John. Vrea să fie aproape de cei care au cea mai mare şansă de a-l prinde, pentru a-l putea omorî. Ei îl vor alături pentru că vede cel mai bine cum funcţionează mintea bolnavă a criminalului şi pentru că Red John nu s-a plictisit încă de el şi îi dă indicii despre noile crime, indicii pe care numai Jane le poate înţelege. Pentru că echipa nu se ocupă numai de cazul Red John, Jane dă o mână de ajutor şi la rezolvarea infracţiunilor curente. Şi, în aceeaşi măsură în care spectacolele pe care le dădea la TV erau escrocherii, flerul şi capacitatea lui de citi gesturile şi dinamica relaţiilor dintre oameni îl fac un detectiv remarcabil. Chiar dacă metodele lui sunt cel puţin pe lângă procedură.

Jane vede tot. Vede atracţia care se înfiripă între doi colegi înainte ca ei să ştie, vede că un criminal care îl copiază pe Red John nu şi-a făcut temele, vede licărirea ucigaşă în ochii suspecţilor pe care îi întâlneşte în fiecare caz. Şi se preface că nu a văzut nimic ca să poată să creeze o situaţie în care ei să mărturisească singuri. Singurul lui instrument este observaţia şi singura lui armă este cunoaşterea naturii umane. Şi le joacă discret, fără să încerce să impresioneze pe nimeni.

Mai puţin, desigur, când vechiul demon al cabotinismului îl încearcă să îi uimească pe colegii lui cu trucuri de genul "ştiu ce gândeşti acum" sau "ştiu unde mi-ai ascuns cheile de la maşină". Numai că de data asta nu le face pentru a câştiga ceva, ci pentru a se integra în comunitatea de bunăvoinţa căreia depinde singurul proiect din viaţa lui.

The Mentalist este un serial care nu se deosebeşte cu nimic de celelalte procedurals populare acum (CSI, NCIS, Bones, Criminal Minds, Lie to Me), ba chiar e mult sub ele ca poveste episodică şi dinamică a personajelor (ceilalţi sunt nişte umbre unidimensionale care se mişcă prin fundalul vieţii lui), dar Patrick Jane reuşeşte să îl ducă în spate pentru că este cu adevărat un personaj remarcabil - şi ca perspectivă, şi ca evoluţie, şi ca prezenţă. Motivaţia lui este emoţionantă, epică, absolută. Acţiunile şi reacţiile lui sunt consecvente. Iar prezenţa lui este fermecătoare. Sigur, prefăcută şi aservită scopului final, să obţină informaţiile sau ajutorul de care are nevoie, dar, deasupra oricărei îndoieli, atât de fermecătoare încât este o glumă în sine. Vezi clar că nu e nimic sincer în zâmbetul lui, că e mai degrabă un rânjet, dar tot nu-i poţi rezista.

Arcul narativ al serialului este legat strict de relaţia dintre Patrick Jane şi Red John, o temă recurentă în procedurals - o altă relaţie celebră este cea din Profiler, în care un criminal în serie îl omoară pe soţul criminalistei care îl investiga, pentru a-i atrage atenţia - care îşi are rădăcinile în rivalitatea similară dintre Sherlock Holmes şi Profesorul Moriarty. Între cele două personaje, egale ca inteligenţă şi aptitudini dar aşezate la capete opuse ale scalei moralităţii, se naşte o co-dependenţă, o competiţie a abilităţilor din care nu poate ieşi decât un câştigător. Relaţia este copleşitoare şi înlocuieşte orice altă formă de comunicare cu oameni, mai ales când unul dintre ei nu mai are nimic de pierdut.

Tentaţia este ca rivalitatea aceasta să fie dusă la extrem, dar în The Mentalist reuşesc să o dozeze suficient cât să-ţi ţină interesul alert ba aruncându-ţi câte un indiciu abscons, ba dându-te pe spate cu o explozie (la figurat, dar uneori şi la propriu). Şi făcându-te să vezi totul prin ochii lui Jane, un personaj pe care îl iubeşti aşa cum iubeşti orice erou care caută răzbunarea, pentru că ştii că în filme ai voie să te gândeşti că ea se confundă întotdeauna cu dreptatea.