Liz Lemon (30 Rock): O femeie (se împiedică şi) face carieră

Liz Lemon crede că e o femeie realizată. Are şi de ce, e head-writer (producător general şi responsabil de concept scenaristic) la una dintre cele mai populare emisiuni americane de divertisment, TGS (dacă aţi văzut vreodată Saturday Night Live, e exact acelaşi lucru). Conduce echipa de scriitori şi actori, se ocupă de bugete, de resurse, de planificare. Se luptă cu şefii pentru a păstra integritatea editorială a produsului şi cu echipa pentru a o păstra pe cea comercială. E mama răniţilor şi ciuca bătăilor. Dar şi le asumă pe toate cu demnitate şi le scoate la capăt, ca o zeiţă care este.

Adevărul e că Liz Lemon e departe de vreo urmă de demnitate. Nu pentru că nu ar încerca, din răsputeri, să fie persoana care îşi doreşte să fie, ci pentru că are un ghinion incredibil şi lucrurile au tendinţa să îi scape de sub control. Când încearcă să ţină discursuri secrete de încurajare pentru câte un membru al echipei vorbindu-i de rău pe ceilalţi o face cu microfonul deschis, astfel că aude toată echipa ce spune. Şi când încearcă să dreagă busuiocul consolându-i pe ceilalţi, o face în faţa camerei care transmite din studio în întregul birou. Partea bună e că, totuşi, lucrurile se rezolvă.

Spre deosebire de mai toate eroinele de serial, Liz e caracterizată de o lipsă de înţelepciune care o face delirant de amuzantă. Deşi e scriitoare de comedie, nu are niciodată o replică potrivită pentru situaţia în care e. Deşi vrea să fie un manager bun, nu ştie niciodată cum să manevreze o situaţie tensionată. Deşi ştie ce vrea de la o relaţie, nu reuşeşte niciodată să găsească persoana potrivită şi umblă numai cu ciudaţi care o fac să se simtă prost. Iar când găseşte pe cineva potrivit, se dovedeşte a-i fi văr.

Personajul lui Liz funcţionează perfect în tandem cu cel al şeful ei, Jack Donaghy, un bărbat care este tot ce nu este ea ca femeie: elegant, demn, mereu stăpân pe situaţie, manipulator, cinic, cu succes la sexul opus, condescendent şi acid. Puşi faţă în faţă, scot ce-i mai bun şi mai rău unul din celălalt şi se forţează să iasă din propriile clişee. Liz îl face pe Jack mai uman, mai spontan şi mai relaxat iar Jack o face pe Liz (pe care o consideră proiectul său personal) mai hotărâtă, mai realistă şi mai... femeie. Dinamica dintre ei seamănă cu cea dintre Elizabeth Bennet şi Mr. Darcy sau dintre Bridget Jones şi Mr. Darcy, dar fără tensiunea sexuală. Se înţeapă şi se irită reciproc, dar la sfârşitul zilei ştiu că celălalt îi înţelege mai bine decât oricine.

Cu toate stângăciile, ghinionul şi lipsa ei de prevedere, Liz reuşeşte să fie un personaj foarte simpatic pentru că e foarte reală. Deşi locuieşte într-un sitcom, greşelile ei sunt umane şi credibile, doar ce urmează este puţin probabil să se întâmple în realitate. Nesiguranţele ei - legate de aspect şi de relaţiile cu bărbaţii, nu de capacităţile ei intelectuale sau creative, care sunt deasupra oricărei îndoieli - sunt pe limba tuturor femeilor. Greşelile de percepţie a propriei persoane şi a celor din jur sunt doar un mod mai amuzant de a reda modul în care greşim toţi când evaluăm o situaţie. Nu este greu să te recunoşti în ea, fie că eşti femeie, fie că eşti bărbat, pentru că Liz Lemon este întruparea celei mai proaste zile a fiecăruia dintre noi, dacă am fi măcar pe jumătate la fel de talentaţi şi amuzanţi ca ea.

Şi deşi pare un simbol al anti-feminismului din cauza clişeelor la care se raportează şi a aparentei ei incapabilităţi, Liz este de fapt una dintre cele mai puternice personaje feminine şi feministe din televiziune pentru că arată că tocmai atributele aşa-zis ale "sexului slab" (sentimentalismul, dorinţa de a le face tuturor pe plac) sunt cele care o fac să fie producătorul de succes al uneia dintre cele mai populare emisiuni de divertisment. La sfârşitul săptămânii, când emisiunea se difuzează în direct, Liz e cea care a făcut să se întâmple lucrurile.