o dimineaţă în care aşteptam parcursul coapselor tale asupră-mi se năruie în cumplitele tale păreri despre cum va să fie nicicum o amiază înainte de aeroportul în care-ţi cuprind minunatele tale fese cu palma-mi şi... înainte e disfuncţia greţoasă între a cuprinde şi sictirul cu care-mi străbat drumurile tranşeizînd abandonul
înainte te lăsai buzelor mele dimineaţă doar îmi scurtai cuvintele malul din stînga era mai clisos şi hainele aduse erau atît de bine pe carnea mea pătată de răni de sîngele ce curgea întruna de puroiul alb rozaliu ce păta toate cearşafurile noapte de noapte cît îmi lipseai să te lipeşti de marginea mea de iarbă şi să mă tragi de acolo din mlaştina apropierii de limpedele cu care poţi număra fiecare parte oricît de mărunţită ai vrea-o
înainte restaurant cu restaurant masă cu masă pe unde mă duci ca pe un menestrel care-şi gîndură vîntul de vorbele cearcănele îngrijorărilor expansive drapajul în importante flegme părinteşti despre buna cuviinţă şi fleanca fleanca dă-i înainte să nu cumva să superi minunea în care nu am cum să mai te cred
înainte uneori îmi credeam că doar te pasionează cerşitul meu peste internet deşi ţie nu ţi-am spus ca altora chiar aşa pe nume decît în piele cum atît de mult îmi doream o fiică numindu-se după miriam mamă a unui singur sine-mi aşa cum era ziua aia lapoviţoasă arţăgoasă de dus cu umbrela de colo colo şi cizmele din piele de şarpe care atît de mult ţi-au plăcut încît îmi doream să te iau chiar acolo în magazin de faţă cu toată lumea şi mă refuzam după cum am să mai dau din cînd în cînd o cuvîntare patetică oftatică presupus tînguitoare doar un blestem după care să mă trezesc curat de mine însuşi el cel lăsat fiindu-mi aproape pavăză de-ar mai fi
atît de frumoase erau fesele tale excitate de zîmbet televizorul mergînd la întovărăşiri triumfale proaspăt sculat din atît de cuminte vroiam să te trezeşti era doar duminică