Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Sport  Sageata  Sport de poveste

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Open Romania close


Cosmin Stăniloiu

17.09.2002
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică


Mi-am petrecut săptămâna trecută printre platani şi jucători de tenis, în Cotroceni, altul, dacă pot spune astfel, Cotroceniul unde acum 30 de ani Ilie Năstase şi Ion Ţiriac pierdeau finala Cupei Davis, lăsându-ne (chiar şi pe cei de vârsta mea, nenăscuţi la vremea disputei cu Smith şi Gordman) pradă unui vis. O săptămână de tenis cu jucători din primii o sută ai lumii, la Bucureşti, e, cumva, o mică minunăţie pentru care m-aş fi repezit să-i mulţumesc cuiva, dar n-am avut cui, pentru că mulţumirile ar fi trebuit să le primească tot Ilie şi Ion, lor le mulţumim de vreo 35 de ani încoace pentru tot ce înseamnă tenis în România. Şi cum m-am gândit că ei au deja buzunarele pline de mulţumiri, mi-am scurs alte cuvinte printre dinţi, auzind că e ultimul an cu Open la Bucureşti. Din 1996, Ţiriac scoate bani din propriul buzunar pentru a achita nota de plată a unui turneu care se mai numeşte şi “Campionatele Internaţionale de Tenis ale României”. Anul ăsta, mustăciosul s-a supărat, bine a făcut, şi i-a spus “Tiriac Trophy”! Măcar să ştie lumea cine dă banii! E drept, ar mai fi trebuit o listă cu cine nu-i dă, măcar aşa, ca să găsim ţinte pentru înjurături. . .

Ce înseamnă, de fapt, un turneu de tenis la Bucureşti?

Să o luăm pe rând. Anul acesta, ATP (Asociaţia Jucătorilor Profesionişti) a acordat licenţe pentru organizarea a 66 de turnee, în doar 31 de ţări din întreaga lume. 44 dintre aceste competiţii sunt din categoria International Series (există 4 turnee de Grand Slam, 8 Masters Series şi alte 10 International Series Gold). Pe zgură se joacă doar 23 de concursuri, unul dintre ele fiind cel de la Bucureşti. Este cel mai mare turneu din Europa de Est, având premii totale în valoare de aproape 400 000 de dolari. Mai trebuie spus că dintre ţările gazde ale circuitului ATP, România are cel mai mic venit pe cap de locuitor. Adică, suntem cea mai săracă ţară din lume care ne permitem să organizăm un turneu de tenis important! Asta pe hârtie, pentru că, de fapt, turneul e organizat de Ţiriac. Omul care a plătit licenţa la ATP şi a garantat că nu vor fi probleme la Bucureşti. Ce înseamnă de fapt “organizat”? În afara premiilor, intervin cheltuielile, astfel că în total e nevoie de aproximativ 700 000 de dolari. O parte din aceşti bani vin de la diferiţi sponsori, sau parteneri. În mod normal ar trebui să existe un “title sponsor”. Anul acesta a fost Ion Ţiriac. A făcut-o pentru că mai rămăseseră mai puţin de două zile până la start şi nu se găsiseră toţi banii. A făcut-o anunţând că anul viitor turneul se va muta în altă ţară. Într-o ţară care înţelege exact importanţa unui astfel de eveniment. Nu doar în planul imaginii, ci şi în cel al promovării tenisului.

Mulţi cred că Ilie Năstase a fost cel mai mare jucător din toate timpurile. Sigur el a schimbat istoria acestui sport! Şi, totuşi, în ţara lui, nu se găsesc bani pentru un turneu. Se vor găsi unii să spună că sunt lucruri mult mai importante de rezolvat în România. Trebuie să ştiţi că în aceiaşi săptămână cu turneul bucureştean, la Taşkent se joacă pentru premii asemănătoare un alt turneu care se numeşte “President’s Cup”, fiind finanţat de executivul din Uzbekistan. Credeţi că în Uzbekistan nu sunt lucruri mai importante de rezolvat decât acest turneu?!

Nereuşind să acopere costurile Open România, ţara noastră nu pierde doar imensa posibilitate de a vedea la Bucureşti tenismani dintre cei mai buni, ci şi credibilitatea. Apoi, copiilor care visează să ajungă într-o zi pe zgura de la Roland Garros li se ia posibilitatea de a simţi pulsul unei competiţii importante, bucuria de a se şti aproape de Andrei Pavel, Cedric Pioline sau Gallo Blanco. Riscul este ca, odată pierdut, Openul să nu mai revină la Bucureşti, ATP-ul fiind o organizaţie care nu uită.

În final aş vrea să vă explic şi de ce nu se găsesc bani pentru turneu. La fotbal, sportul unde se învârt cele mai mari sume la noi în ţară, algoritmul este următorul: “semnezi pentru 50 000 de dolari şi îţi dau doar 30 000”. Restul e un fel de şpagă pe care sponsorul o primeşte ca să dea ceva. La Open nu ţine, pentru că aici banii trebuie justificaţi la ATP. Şi dacă nu se aleg cu nimic, oamenii care ar trebui să semneze contractele de sponsorizare nu semnează. Aşa că nu rămâne decât să ne rugăm de Ion Ţiriac să mai scoată şi anul viitor nişte bani din propriul buzunar. Dacă nu o va mai face, cum a anunţat, e cazul să cumpărăm programul tv şi să aflăm când şi de unde se transmite tenis.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Bayern şi povestea ei cu suedezi (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Din Scandinavia, un fotbal epic (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ultimele lacrimi (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro În pas cu Paul (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cu mingea, pe apă (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Zi de zi, mingea e rotundă
Sageata Euro 2008 - Mai mult decât fotbal
Sageata Olimpice
Sageata Cupa Mondială 2010
Sageata Cupa Mondială 2014
Sageata Je suis Football


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer