Cabina de probă - spaţiu închis cu vedere la oglindă

Goliciune. Dezbrăcat. Îmbrăcat. Sexualitate, spaţiu intim şi introspecţie. Intrare - prin cortină şi lumină enervantă. Vedere către sine - oglinda. E un one man show într-un spaţiu întredeschis. Un zgomot muzical al vocilor piţigăiate cu refren în tandem: "E prea mică, m-am îngrăşaaat". Spaţiul care te salvează din degringoladă: cabina de probă. O cutie care te îmbracă şi te dezbracă subtil, oferindu-ţi, pentru câteva minute, autonomie pe metru pătrat. Dai perdeaua la o parte. Pătrunzi într-o scenografie simplă: spaţiu îngust, scaun, cuier, o oglindă şi un spot puternic de lumină. Tragi cortina. Laşi în spate variaţiuni ale tale: XXL, XL, M. Tu eşti S. Dacă nu eşti S, sigur ţi-ai dori asta. Priveşti fix în faţă - oglinda. Din start imperfectă. Prea mare sau prea mică. Te dezbraci. Spot pe seminud. Zăboveşti. Sunt câteva secunde numai ale tale în care spaţiul îngust de autodezvăluie. Faci mutre sau îţi zâmbeşti în oglindă. Îţi imaginezi că eşti văzut. Te jenezi. Totuşi, nu-ţi pasă de "dincolo de perdea". E o altă dimensiune pe care n-o poţi obiectiva în secundele alea care-ţi aparţin numai ţie, care se subţiază sau se dilată în funcţie de imaginea pe care o proiectezi în oglindă. Eşti gol şi ai o singură privire. Către tine. Conştientizezi. Te afli într-un colţ privat care poate deveni oricând public dacă trage cineva cortina şi-ţi fură secundele. Treci la actul II. Probezi. Încerci să te "ocupe" hainele cât mai bine.

Eşti actor şi spectator într-un spaţiu neconvenţional. Dincolo de cortină: zumzet, nerăbdare, şuşoteli. În cabină se probează, dincolo de cabină se aşteaptă. Te afli implicat într-o acţiune independent care se consumă într-un spaţiu conotativ. Cabina de probă are o arhitectură domestică dar te sufocă. Iar te dezbraci, iar probezi. Auzi paşi în apropierea cortinei. Te temi, te inhibi, eşti complexat. Păcat. Încă puţin şi aveai şanse să încapi în S. Transpiri. Joci o mască, cu cea mai mare naturaleţe. Ăsta din oglindă nu eşti tu. Tu eşti cel gol, cel complexat, cel inhibat. Eşti actor - spectator într-un spaţiu în care cortina nu se ridică la fix. Se poate ridica oricând. Din greşeală sau din voyeurism. Nu există scenă dar e o reprezentare a ta în oglinda din cutia asta transformatoare. Cortina nu e până în pământ. Cei de după cortină ştiu că te dezbraci. Nu e un loc în care te poţi ascunde. Te consumi, te frămânţi, nu ştii ce ţi se potriveşte dar rezişti. Deşi îngust, cu oglinda nepotrivită, cu lumina difuză spaţiul ăsta e confortabil, intim, revelator. Îţi trezeşte fantezii, îţi frământă sexualitatea. Priveşti frecvent în oglindă, la fiecare articol pe care îl îmbraci. Eşti aici pentru tine. Avantajul e că tu alegi când tragi cortina părăsind cabina. Deşi afară se aşteaptă, deşi poate nu cumperi nimic din ce-ai probat. Tu stai în cabină răsfoind prin tine, ticluind diete (în cazul în care nu eşti un S), privindu-te din unghiuri diferite, gândindu-te la sex, admirându-te sau întrebându-te cum de rezişti tu, claustrofobul, într-un spaţiu atât de sufocant. Eşti de minute bune captive al propriei imagini. Ai ales un M din maldărul de variaţiuni. Ai decis.

Mai decizi o dată să tragi cortina, să ieşi din spaţiul care ţi-a aparţinut minute bune şi să părăseşti cabina. Te aştept la ieşire şi te întreb la ce te-ai gândit cât ai stat în cabină. Eşti dezolat. Nu ştii cum te numeşti sau dacă eşti bărbat sau femeie. Te prezinţi ca fiind Bogdan şi-mi spui că nu te-ai gândit la nimic, doar te-ai admirat, ce altceva puteai face într-un spaţiu unde se probează haine. Mă derutezi. Devii Cătălin şi eşti nemulţumit că n-ai avut confort în cabină, că nu are cortina până jos, că nu e ordine şi oglinda e prea mică. Spaţiul fără oglindă mare nu poate fi numit cabină de probă, adaugi nervos. Un zâmbet subversiv îţi încolţeşte în colţul gurii şi declari că nu eşti nici Bogdan, nici Cătălin şi că spaţiul ăsta te-a dus cu gândul la sex. Completezi, spunând că te cheamă şi Cristi. Îmi spui că de fapt cabina ţi-a oferit intimitate, că ai stat să te admiri bucuros că nu mai ai mult până la S. E straniu cum te-a transformat spaţiul ăla cu o singură oglindă. Ţi se subţiază vocea şi devii Lavinia. Îmi povesteşti cum ai intrat cu toate variaţiunile de mărimi în cabină, stresată de femeile care aşteptau la coadă. Spaţiul ţi s-a părut mic iar când ai ieşit, ochii vânzătoarei erau aţintiţi către tine. Cuminte, te-ai depărtat de cabină, umilită. După toate transformările astea, Cătălin devine Cătălina care e cea mai nemulţumită de cabina de probă. O descrie ca fiind un spaţiu înghesuit cu lumină enervantă şi cu o oglindă care a arătat-o mai grasă decât avea chef. Te joci cu descrierile. Cabina de probă te-a transformat, de neînţeles. În continuare afirmi că te cheamă Roxana şi că în cabină e doar goliciune. Îmi întinzi mâna din nou ca şi cum am face cunoştinţă întâia oară şi-mi spui că m-ai păcălit. Că eşti Cosmina şi că ai petrecut în cabină un timp unic. Că te-ai dezbrăcat luptându-te să întri în S. Ai stat în cabină fără să observi că cineva trăgea cu ochiul la ritualul tău de îmbrăcat / dezbrăcat. Nu pricep ce se întâmplă. Din cabina de probă, acea mini-cameră enigmatică, a ieşit o singură persoană. Goală dar îmbrăcată, căreia nu i se potriveşte nici S nici M. Privesc mai atent cabina goală, cortina trasă iar oglinda îmi oferă un spectacol în mai multe acte. Personaje diferite, culori, îmbrăcaţi, dezbrăcaţi. Toţi într-o singură oglindă, jucând în acel spaţiu, cu aceeaşi scenografie. Chiar o cabină de probă cu vedere la oglindă.