Ghana - Uruguay: Pe margini de Atlantic

Te-a interesat vreodată ce se întâmplă în Ghana? Te-ai trezit cumva într-o dimineaţă dorindu-ţi să chemi un taxi, să ajungi la aeroport cu o geantă pe umăr şi-un bilet de avion în buzunar şi să ai garanţia că peste numai câteva ore vei coborî în Accra, un oraş cu 4 milioane de vise şi o plajă dojenită de golful unui Atlantic prea blând, prea darnic, prea lejer şi prea leneş? Ţi-ai imaginat vreodată că Ghana, ţara asta cu nume de rege războinic, ar putea să-ţi poarte iubirea deasupra palmierilor, să ţi-o aline în pudră de cacao şi să ţi-o zburde printre stele negre cu nume bolovănoase şi grele, ca nişte bucăţi de lavă eruptă din vulcani misterioşi: Gyan, Mensah, Amoah, Boateng... - purtători vânjoşi de dribling complicat? Ai pariat vreodată, ca prin minune, că poţi merge mână în mână cu iubitul tău pe străzi ce poartă nume de plante şi culori - Blue Street, Red Street, Odum Street, Mahogany Street - făcând ochii mari la femeile ce reuşesc ca prin miracol să ţină în echilibru pe cap cutii în care ar putea intra jumătate din şifonierul tău, zâmbind la copii de ciocolată, cu tricouri roşii, învăţând să spui"bună ziua" în dagbami sau kasem, sfârşind fericită pe o bancă din Kwame Nkrumah Park (o, da!), acolo unde fântânile cântă despre libertate şi justiţie iar săruturile au gust de fruct tropical, deloc interzis?

Nu. Pentru că, pesemne, ai visat întruparea iubirii pe celălalt mal al Atlanticului, într-un oraş cu aromă de conchistador spaniol, într-un Montevideo latin până în sângele încă neuscat după arogante atacuri europene de secole romantice. Uruguay, ce nume de fecior pornit la răzmeriţă pe râul unde trăiesc păsări vopsite. Uruguay, legendă de minge cu petice, tărâm de pionier al Cupei de aur, fărâmă de cer revărsat peste zâmbet, vecin de tangouri, revoltat în invenţii - La Cumparsita, da, mă înveţi? - ficat de continent veşnic nervos, veşnic voios. Ritm de payada, chitară purtătoare de briză în pletele lui Diego Forlan - un rubio nebun, pe care-ai paria averi fiindcă ştii, ştii că-ţi aduce ORICE, fie şi-atunci când timpul începe să nu mai aibă răbdare cu el însuşi. Îţi laşi chemările să zburde pe străzi din Montevideo, în carnavaluri colorate, de copii, în sunet de tambores, în liniştea aproape atroce a soarelui care apune bizar pe după blocuri cu fermoar. Uruguay, a ta este miza, magia de amor, îmbrăţişare dulce şi GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL nebun, acolo, şi numai acolo unde te trezeşti fericită din plin, prea plin, mai mult decât plin.