Oare am de-a face
cu gândurile cele mai tulburi sau cele mai curate?
Oare am de-a face măcar atât
cât cana cu aerul care o umple?
Oare vorbeşte cineva de o cană de aer?
Uite, acolo e aer care încape într-o cană!
Iar dincolo, un om plin de gânduri!
Câte un drăcuşor îşi scoate uneori
limba roşie, lungă, din hârtie, apoi
şi-o retrage brusc, de parcă nu s-ar fi petrecut nimic
Fiecare e cel ce ascunde în sine
sau ce iese din el la suprafaţă?
0 comentarii
Arhiva rubricii
Laudă pietrei, François Cheng, traducere de Ioana IeronimSă uităm înseamnă să nu mai scriem, Ioan T. MorarAutoportret, Linda Pastan, traducere de Ioana IeronimBocca di leone, Marin SorescuÎntre două vârste, Aleš Mustar, traducere de Paula Braga ŠimencToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate