Poem

Între frizura zgomotoasă şi adîncul liniştii
Între pietre fundamentale şi maci aurii
Între roşu şi verde
Între mine şi scoici
Între soare şi crud
Niciodată nu vin să-ţi spun
Şi e atît de devreme
Şi bat clopote împrejur şi totul ascultă fără a înţelege
Nici eu nu înţeleg de ce toată această aşteptare
Deşi sînt în plină artă, într-o sală plină de tablouri rotitoare precum păsările de p(a)radă.
E o sală de muzeu şi o sală de aşteptare.
Pe fereastra tăiată în zid se vede o lume tăiată de ea.
Prin mine te vezi tu.
Sper sa rămîn pînă atunci fermă, geometrică, pură.