Creşterea fiscalităţii drepturilor de autor, care grupează argumente pro şi contra, păleşte în faţa absurdităţii regulilor de aplicare. Aşadar. Nu faptul că profesiile liberale sînt mai costisitoare e problema principală, ci evidenţa că ele sînt împinse în pragul nerecunoaşterii, iar companiile sau cei care le practică pătrund într-o semiilegalitate.
Aşadar. Ca să nu folosească "bazele materiale" ale teatrelor, citat din Ordonanţa nr. 58 din 26 iunie 2010, dacă o fac nu mai pot fi plătiţi pe drepturi de autor!, actorii trebuie să vină de acasă care cu furci, care cu topoare, ca recuzită, desigur.
Imaginaţi-vă! Sala de la Bulandra geme de lume. Horaţiu Mălăele şi Victor Rebengiuc transpiră în Unchiul Vanea, fiecare ţinînd deasupra capului cîte un reflector proprietate personală. Şi nu e suficient. Pentru că, potrivit guvernului Boc, citat din aceeaşi Ordonanţă, nu poate fi considerată o activitate independentă cea în care creatorul "contribuie numai cu prestaţia fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu şi cu capitalul propriu". Aşadar, se rezolvă! Cînd îl joacă pe industriaşul Bucşan în Ultima oră pe scena mare a Naţionalului, Mircea Albulescu trebuie să vină cu bani adevăraţi în buzunar şi să completeze cecuri.
Tare va fi şi în publicitate. Pentru că nu mai poţi plăti şi pe carte de muncă şi pe drepturi de autor nici măcar un director de creaţie sau un copywriter, agenţiile trebuie să se orienteze spre pseudonime. Oamenii vor lucra pe carte de muncă purtînd propriul nume şi cu nick-name-uri pentru drepturi de autor. Aşadar, există o soluţie. Agenţiile se vor goli de oameni reali şi se vor umple de ficţiuni ca-n Second Life. La pitchuri, clienţilor nu li se va mai prezenta echipa, ci nişte avataruri. Naumovici va fi "ala-care-respira-greu-23″ şi Alexandrescu în sfîrşit, şi-o doreşte de mult, "tînărul-Cruyff". Iar ADOR, "celebrează creativitatea românească", ha!, ha!, va arăta ca un bal mascat, pentru că nimeni nu-şi mai poate asuma operele în mod legal.
La ziare şi la televiziuni nu va răspunde nimeni la telefoane decît cu "Hmmm". Dacă îţi declini identitatea e posibil ca la celălalt fir să fie un om de la ANAF gata să te surprindă că eşti în redacţie, unde n-ai voie pentru că "foloseşti spaţiile corespunzătoare al plătitorului". Scriitorii Tudor Octavian şi Mircea Cărtărescu îşi vor trimite articolele cu porumbei călători, iar Corneliu Porumboiu trebuie să se prezinte drept "Adrian Porumboiu", asta dacă nu vrea să-l ridice DNA direct de pe scena de la Cannes. Mai e o soluţie legală. Regizorul să poarte tricoul lui Wesley şi să se legitimeze sub numele fotbalistului.
Evident, toate acestea nu sînt suficiente. Pentru că, potrivit noului Cod Fiscal, articolul 7, alineatul 1, punctul 2 se încheie cu abracadabranta şi implacabila literă f. Potrivit ei, eşti în ilegalitate dacă ANAF constată "orice alte elemente care reflectă natura dependentă a activităţii". Genial! Totul depinde de interpretarea omului de la fisc. "Orice alte elemente". Cum ar fi să respiri. Să respiri şi să creezi şi după ce ai primit următorul mail:
FROM: [email protected]:
"Un fleac, v-am ciuruit!".
Precaut, preşedintele şi-a schimbat si el adresa de mail ca să nu folosească baza materială a Palatului în această operă istorică şi definitivă de stîrpire a celor care "gîndesc, nu muncesc".