- mutat în Ipanema, experimentat alt stil de a trăi "carioca" şi "bossa nova", trăit alte standarde de viaţă, intuit diferenţa de percepţie dintre centru şi plajă
- ritmul devine lent, vremea devine rece, vremurile se arată furtunoase
- schimbat locul: Copacabana
- Grădina Botanică, un zid kilometric de graffiti, multă inspiraţie, 32 de grade, tihnă, linişte, statuia lui Cristo Redentor păzind colţurile gîndirii, palmierii păzind un Versailles tropical, formele păzind culoarea şi căldura mîngîind în sfîrşit pielea
- greşit căi şi bătut drumuri prin Copacabana pe vînt şi ploai
- întîlnit cu Charlotte sau Lorenzoo sau Kharla, activistă feministă din Paris, în căutarea originilor sale din sudul Braziliei
- încercat de trei ori intrarea la Muzeul de Arte fără succes
- interminabile intrări şi ieşiri la MetroRio
- înfruntat confuzanta staţie de metro cu acelaşi nume şi ieşiri diferite
- luptat cu nesomnul cauzat de gălăgia din Copacabana care îmi dădea impresia că dorm în stradă
- părăsit apartamentul cu televizor şi comedii americane
- vizite dese şi lungi în cartierul artistic, Santa Teresa
- cafele şi ceaiuri la cafeneaua cu grădină, ploaie cu soare şi orhidee pe trunchi de copac
- scara cu mozaicuri din toată lumea pe care urci fără întoarcere în viaţa rutinantă
- scăpat de peumonie ca prin urechile acului
- scăpat de furturi din camere
- mutat în Santa Teresa într-un hostal cu grădină şi hamac
- reuşit de ajuns la vestitul Cristo Redentor, după ture cu metroul, busul, taxiul
- prima întîlnire cu puhoiul turistic
- promisa privelişte suprarealistă asupra celui mai frumos oraş din lumea de pînă acum
- mister şi ceaţă la un litru de cafea
- apus încins în briza serii Corcovado
- noi tehnici de desen după plimbările printre zidurile colorate cu graffiti de Rio
- noi tehnici diplomatice după o săptămînă bolnăvicioasă
- atins o culme arhitecturală prin Muzeul de Artă Contemporană din Niteroi a lui Oscar Niemeyer, ucenicul lui Corbusier
- unghiuri de beton urmînd liniile stîncilor, şi unghiuri de aer urmînd valurile oceanului
- grădini japoneze suspendate pe scările care duc înspre spaţiu
- apă de cocos şi oraşe atemporale
- prima şi ultima intrare în ocean; prima şi ultima scăldare în valurile oraşului fantastic
- primul şi ultimul dans de stradă pe ritmuri africane
- primul şi ultimul prînz într-un restaurant cu bufet la kilogram
- primul zvon sau scandal legat de un furt din camera de hostal
- ultima vizită la gazdele familiare
- ultima cină cu braziliencele documentate
- ultima ieşire în noapte la plaja de la baza Muntelui de Zahărultimul apus în tramvaiul suspendat
- ultima frază înainte de plecare.
Turnul cu ceas arată ora zece seara, avioanele trec deasupra teraselor muzicale, viaţa de noapte abia începe, ţînţarii au început să atace, formele oraşului devin tot mai apetisante, timpul se lasă peste noapte, terasa se dizolvă. Adio Rio. Mîine înspre alte hotare.
