*
Mi-a ieşit o pisică neagră în cale. Fix acum, cînd încep să-mi caut rochia de mireasă. Bravo. La fix. Oare să renunţ? Sigur n-am să-mi găsesc, dacă e zi cu ghinion. Ajung, totuşi, la primul magazin. E o bombă de pe strada Primăverii. Rochiile sînt toate din plastic, cel puţin aşa par. Şi n-au nici una care să mi se potrivească. În sensul că n-au nici o rochie de mireasă scurtă, aşa cum îmi doresc eu. Scurtă şi fără mîneci.Mă sună mama: Ai găsit? Nu, încă n-am găsit. Şi gîndul mi-e tot la faptul că azi e vineri treişpe şi la pisica aia neagră care mi-a sărit în cale. Aoleu, dacă nu mă mai mărit deloc? Eh, de fapt, mare scofală... pînă la urmă nu ţin neapărat să mă căsătoresc. El a insistat, aşa că hai să-i fac pe plac.
Merg mai departe, la al doilea magazin. Ăsta e mai select, e în Piaţa Trandafirilor şi are şi rochii scurte. Dar nu de mireasă. Sînt toate pentru domnişoare de onoare. Nu, n-am starea necesară să-mi caut rochie. Mă plictiseşte.
Mai degrabă aş bea o cafea. Dar cu cine? Hop, mă întîlnesc cu unul dintre foştii mei iubiţi. Cu ăsta m-am despărţit prietenă, aşa că hai să bem o cafea. Ce mai faci, bine, dar tu, îmi caut rochie de mireasă, ce chestie, eu mă duc să-mi comand un costum de mire. Şi unde, mă rog frumos, dacă nu-i cu supărare? Ei bine, la un magazin de pe strada Croitorilor. Hai că vin şi eu. Hai.
Şi ne-am dus. El - mirele, eu - mireasa. Evident că toţi cei de-acolo au crezut că ne căsătorim unul cu celălalt. Îmi imaginam cu o oarecare ciudă cum va arăta viitoarea lui soţie în ziua nunţii. Cred, totuşi, că sînt mai drăguţă decît ea. Nu ştiu de ce, nici măcar n-o cunosc, dar aşa cred, sau cel puţin aşa îmi place să cred.
Nici aici n-am găsit rochie scurtă de mireasă. El şi-a comandat costumul, n-a avut nici o problemă, eu... mi-am continuat drumurile. Împreună cu el. Ajungem pe strada Bradului, la numărul... 13. Un magazin de rochii de mireasă care se numeşte Happy End. Şi aici toată lumea crede că sînt mireasa lui. Au rochii scurte. Vreo trei. 3 e numărul meu norocos. Îmi place una care nu e albă, e uşor crem şi are o fundă la corset. Nu are mîneci deloc. E superbă. O încerc. Îmi vine. O cumpăr. O duc acasă. Bunicul ţipă la mine să nu cumva s-o vadă viitorul meu soţ înainte de nuntă, că o să am ghinion. O ascund bine în dulap. Nunta e abia peste cîteva luni.
Sînt sigură că la nunta mea, cînd voi arunca buchetul, îl va prinde un bărbat. Toate prietenele mele sînt căsătorite deja, aşa că nici nu văd rostul acestui obicei. Sper să plouă în ziua nunţii mele. Dacă plouă, o să am o căsnicie îmbelşugată.
E seară. Ies din casă. Şi mă întîlnesc din nou cu fostul meu iubit. Ne-am fixat această întîlnire cînd ne-am despărţit la prînz. De data asta nu mai bem cafea, bem vin. Şi, din vorbă în vorbă, începem să povestim despre viitorii noştri consorţi. El se plînge, eu mă plîng. Şi ne dăm seama că dacă tot avem noi hainele cumpărate... de ce să n-o punem de-o nuntă între prieteni?
Ne scoatem telefoanele mobile. El o sună pe... ea, eu îl sun pe... el. Contramandăm nunţile. Deşi nu ne place nici unuia supa reîncălzită, se pare că nu era cazul să ne despărţim.
Nunta mea va avea loc peste o lună. O să am grijă să mă întîlnesc cu un coşar în ziua respectivă. Mai ales c-am stricat două nunţi ca să facem una singură. 2 în 1. E simplu. Şi nici măcar nu-i aşa de neobişnuit, pentru o zi ca azi.
*
Azi a fost vineri treişpe. Mi-a ieşit o pisică neagră în cale. N-am să mă uit în oglindă: dac-o sparg?! Ieri noapte am văzut o stea căzătoare, uraaa! O să am noroc! Dacă nu-mi aprind corect ţigara, o să mă înşele viitorul soţ. Şi nici ultima ţigară n-o dau, să nu mi-l fure careva.