Arta, arhiva şi aţa dentară (I)

Ne-am întîlnit într-o sfîntă sîmbătă să vorbim despre Arta critică şi spectatorii ei, iar pe traseu, l-am pierdut pe Rancière şi publicul emancipat. De venit, au venit artişti care: (unii) fac de ani de zile proiecte de integrare socială prin teatru / artă în Rahova, (alţii, dar şi unii) tocmai au încheiat un proiect de artă comunitară, Turneu la ţară, ţintind 1. chestionarea sistemului educativ românesc şi 2. revitalizarea căminelor culturale de la ţară ca spaţii comun(itar)e, (cîţiva) au lucrat documentar şi teatral asupra conflictelor interetnice de la Tîrgu Mureş, din martie 1990, şi (nu cei din urmă) au creat o Cooperativă Performativă care proclamă un mod original de lucru între artişti ce pun laolaltă resursele financiare şi de idei pentru a crea individual şi subiectiv. Pe Rancière l-am pierdut pe traseu fiindcă alte două teme au acaparat discuţia: pentru prima dată în istoria (foarte) recentă a artelor performative româneşti, aproape independent, un număr deja semnificativ de proiecte apelează, conştient, declarativ sau instinctual, la concepte rezervate pînă acum artelor vizuale - open source (care, de altfel, instituie raporturi de muncă nontradiţionale, hihihi...) şi arhivă.

Comparaţiile dintre programele / programarea open source şi artele performative circulă, în realitate, în ambele sensuri. Prin 2004, Matt Asay, un director de la Linux (cei care au "inventat" filozofia open source la scară generalăⁱ⁾, iară numele le vine de la un finlandez, Linus Torvaldas, creatorul kernelⁱⁱ⁾-ului Linux), trimitea la performance art, definită prin caracterul dinamic / non-static, desfăşurarea în timp şi efemeritate (există atît timp cît durează, cît performerul performează), incluzînd comunitatea globală a dezvoltatorilor de software în rîndul "muncitorilor precari", a celor care activează în domeniul bunurilor simbolice, imateriale, al produselor intelectului, rezervat, teoretic, artiştilor (despre care am scris în anterioarele două Utopice aici şi aici). "Programele open source nu doar provoacă simţul creativ, pentru plăcerea şi reputaţia pe care le aduc îmbunătăţirea performanţelor (sublinierea mea) unui cod, ci le oferă dezvoltatorilor şi posibilitatea de a-şi cîştiga existenţa prin propria performanţă (iarăşi sublinierea mea; termenul e direct traductibil ca fiind "capacitate creativă")."

Pe scurt şi pe înţelesul chiar şi al meu, open source defineşte un anume tip de colaborare creativă şi "muncitorească" în domeniul programării: codul sursă poate fi analizat, utilizat, modificat şi redistribuit de către oricine are acces la el. Cine are acces la el? Oricine - dar nu oricine. E vorba de un oricine care deţine know-how-ul prelucrării codului (după cum zice Costea Vică, aceste comunităţi ale dezvoltatorilor de programe open source sînt comunităţi epistemice). La fel cum, la urma urmei, şi comunitatea cititorilor români de literatură franceză în original e una epistemică: ca să faci parte din ea, trebuie să ştii 1. să citeşti, 2. limba franceză.

Filozofia open source guvernează arta comunitară prin definiţie şi e strîns legată de ideea de empowerment (a da putere celor fără de putere). Adică de transferul de know-how, informaţie care condiţionează eliberarea de dictatura decizională. În conceptul de free / libre / open source software, "scopul utilizatorului contează, nu cel al dezvoltatorului" (http://www.gnu.org/philosophy/free-sw.html). Căminele culturale, spune proiectul Turneu la ţară al TangaProject, nu sînt structuri rigide, a căror formă e decisă instituţional, de sus, ci spaţii comunitare mobile, ce reflectă dorinţele şi nevoile de reprezentare ale comunităţii care le administrează. Sînt spaţii libere, nu (doar) cu acces liber ("Software-ul liber are de-a face cu libertatea, nu cu preţul. Ca să înţelegi conceptul, trebuie să te gîndeşti la liber ca-n libertate de expresie, nu ca-n bere la liber").

În lumea IT-ului, free / libre / open source software se prescurtează, foarte simplu, FLOSS (aţă dentară).

Note:
i) Nu m-am lămurit asupra încrengăturii temporale a chestiunii, pentru că open source software e uşor altceva decît free software, deşi se înrudesc, iar The Free Software Definition, un adevărat manifest, îi aparţine americanului Richard Stallman şi datează din 1986.
ii) Kernel-ul este, să citez din specialişti, "mediatorul dintre programe şi hardware, locul unde sînt depozitate driverele". De unde şi kernel panic... Un fel de trac, pentru calculatoare.