Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Cronici de atelier

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

M-am măritat c-un comunist


Luiza Ilie

25.08.2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Philip Roth
M-am măritat c-un comunist
Editura Polirom, 2004


traducere şi note de Fraga Cusin



  Citiţi un fragment din această carte.

*****

Philip Roth - personajul


Nathan Zuckerman este unul dintre cele mai controversate personaje din literatura americană. Aşa l-a vrut creatorul său, el însuşi un autor controversat. Prin cărţile sale, Philip Roth a atras mânia comunităţii evreieşti din Statele Unite, care l-a acuzat că îşi trădează originea şi îşi bate joc de evrei. Critica însă îl adoră. Atât de mult, încât revista Time l-a desemnat în 2001 cel mai bun romancier al Americii. În 1960, Roth a primit National Book Award pentru romanul său de debut, Goodbye Columbus.

"Goodbye Columbus" este discul preferat al lui Ron Patimkin. Sora sa, Brenda şi umilul bibliotecar Neil sunt personajele principale ale cărţii, de fapt, o colecţie de povestiri. La 26 de ani, Roth prefigura în Goodbye Columbus ceea ce avea să urmeze. Brenda face parte dintr-o familie de evrei îmbogăţiţi peste noapte, care s-au mutat într-un cartier select şi refuză să mai vorbească cu rudele sărace, rămase în Newark. Neil este sărac şi prin apropierea de Brenda încearcă el însuşi să scape de povara seculară a conştiinţei evreieşti.

Cele cinci povestiri din Goodbye Columbus vorbesc despre evrei merituoşi, despre fanatici, despre arivişti, despre profitori şi despre oameni de bine. Nici una însă nu uită să pomenească acel cult al vinovăţiei, care, fie el adevărat sau nu, reprezintă marca oricărui roman Philip Roth.

Puţin mai târziu, Roth avea să cunoască faima internaţională prin Portnoy's Complaint. Cartea îl scoate în lume pe Alexander Portnoy, evreul ajuns celebru şi recunoscut profesional, crescut într-o familie prea iubitoare, care se masturbează din orice şi acuză educaţia prea protectoare a mamei sale ca fiind motivul permanentei sale vinovăţii. Portnoy va căpăta în timp şi alte nume, dar nu se va schimba prea mult.

Philip Roth a creat o lume din care cei intraţi nu mai vor să iasă. O lume populată de bărbaţi în jurul vârstei de 60 de ani care îşi amintesc în scris povestea vieţii lor, cu ironie şi sadism. Bărbaţi pentru care sexul, scrisul şi vinovăţia sunt o constantă. Bărbaţi care sunt evrei şi care suferă pe vecie de ironie şi sentimentul că sunt vinovaţi. De orice.

Bărbaţi care sunt sau nu proiecţii ale lui Philip Roth. Au foarte multe elemente comune. Mama iubitoare şi în stare de orice, tatăl veşnic din clasa muncitoare, ei înşişi foarte independenţi şi extraordinar de inteligenţi. Au un frate care câteodată moare în timpul războiului, alteori este în viaţă, om de familie împlinit. Obsedaţi fie de o femeie, fie de copilăria lor. Majoritatea sunt scriitori şi profesori, iar profesional sunt oameni de succes.

Bărbaţii pot fi Nathan Zuckerman, Alexander Portnoy, Peter Tarnopol sau Mickey Sabbath. Diabolic de inteligenţi, aşa cum numai Philip Roth îi poate scrie.

Apogeul acestor cărţi este My life as a man, în acelaşi timp un experiment literar strălucit. Cartea este povestea unui tânăr care face greşeala de a se căsători cu o femeie ce îl distruge fizic şi moral, aducându-l la stadiul de legumă. Avem de-a face cu două povestioare mici în care personajul este Nathan Zuckerman, care sunt servite în cea de-a treia ca fiind opere autobiografice ale lui Peter Tarnopol. Cea de-a treia parte a cărţii este împărţită în funcţie de personaje - soţia Maureen, Sharon, femeia care nu poate ajunge la orgasm cu care se întâlneşte Tarnopol după separarea de soţie, Tarnopol şi Spielvogel, psihologul căruia îi este dedicată Portnoy's Complaint.

Deşi este spusă gradat, povestea surprinde, pentru că momentele esenţiale vin din senin. Ele încep simplu, ca de exemplu, "By the time I got around to hitting her".

Despre aventurile sexuale aflăm mai multe în subcapitolul lui Spielvogel. Studenta lui, soţia unui coleg, cele două prostituate din Italia. Mirat că psihologul îi reproşează aşa ceva, Tarnopol protestează: "Two hookers in three years of marriage. That's like half a hooker a year".

Experimentul literar nu se limitează la împărţirea textului în trei părţi. Găsim aici scrisori de la fratele şi de la sora lui Tarnopol, găsim extrase din review-ul făcut unei cărţi de-a sa de către "The New Yorker", o găsim pe studenta cu care avusese o legătură analizând ca pentru şcoală primele două părţi ale cărţii, şi pe profesorul Tarnopol scriindu-i acesteia un raport, ca de la profesor la elev, în care îi notează lucrarea. Nu lipsesc nici scrisorile către soţia lui, deja moartă, sau răspunsurile acesteia din cer.

La capătul cărţii, liber, vinovat, evreu, ironic, probabil cu o erecţie, Peter Tarnopol este liber să se apuce de scris. Philip Roth a învins.

În 1995, traseul personajelor lui Roth este răsplătit din nou cu un National Book Award, de data aceasta pentru Sabbath's Theater. Mickey Sabbath are aproape aceleaşi caracteristici ca toţi ceilalţi bărbaţi ai lui Roth, cu doua excepţii notabile - nu are împlinirea profesională şi îşi scrie propriul necrolog şi mesaj de piatră funerară.

Era timpul ca Roth să încerce şi altceva. Astfel apare Patrimony, o povestire autobiografică [au considerat critica şi cititorii] despre un evreu de succes care asistă neputincios la moartea lentă a tatălui său, cauzată de o tumoare cerebrală. Patrimony nu este o autobiografie - tatăl lui Philip Roth trăieşte şi citeşte cu mândrie cărţile fiului. Dar este o carte atât de sinceră, pe cât e de tribut. Roth nu cruţă nici un sentiment. Fiul trece pe rând prin diferite stadii. De la milă la furie. De la dorinţa de a-şi interna tatăl într-un azil şi de a scăpa de responsabilitate până la a-l instala în propria casă. Iar pe lângă sentimentele fiului, Patrimony schiţează şi cel mai înduioşător portret pe care îl poate face un fiu tatălui.

Urmează apoi mai mult. Roth îl scoate pe Nathan Zuckerman din tribulaţiile erotice şi îi dă rolul de cronicar. Aşa apare trilogia compusă din American Pastoral, The Human Stain şi I married a communist. Toate trei analizează diferite aspecte ale societăţii americane din anii '50, '60 si respectiv '90. Toate trei sunt poveşti ale ascensiunii urmate de declin. Toate trei sunt extraordinare. Iar American Pastoral îi aduce lui Roth premiul Pulitzer pentru ficţiune în 1997.

De ce este Nathan Zuckerman un personaj controversat? Pentru că este aproape imposibil pentru cititor să nu creadă că Roth este Zuckerman. Ei bine, nu este. Ne-o spune Roth în nenumărate interviuri. Dar tot Roth este cel care, supărat pe critică, scrie Zuckerman unbound. În această carte, Zuckerman este un evreu care ajunge scriitor. După ce publică o carte de nuvele care îi aduce un National Book Award, presa şi cititorii încep să creadă că el este de fapt personajul din carte. De aici începe o poveste extraordinar de reală în care scriitorul Zuckerman încearcă să convingă lumea că textul său este ficţiune. Cam ca Roth - dar cea mai bună ficţiune a ultimilor 50 de ani. Părerea mea.


I married a communist


America, anul 1951. O listă de 150 de nume care au legături cu partidul comunist este publicată în revista Red Channel. La numai o săptămână de la publicare izbucneşte războiul împotriva Coreei de Nord, şi lista stagnează pentru moment.

În 1955, The House of Un-American Activities Committee începe o vânătoare de vrăjitoare ce va cuprinde America întreagă, de la sindicatele clasei muncitoare şi până la Hollywood. Denunţarea, persecuţia şi concedierea bântuie libere pe străzi.

Ira Ringold este un uriaş de peste 2 metri, evreu şi comunist convins. După ce abandonează liceul şi fuge de acasă, dintr-o familie fără mamă şi un tată alcoolic, Ira sapă şanţuri, lucrează în fabrică şi se înscrie în Partidul Progresist. Este un om care crede în dreptate, în drepturi egale pentru toţi şi într-un comportament moral în ceea ce priveşte societatea.

Câţiva ani mai târziu, Ira trăieşte visul american. Este o vedetă de necontestat a pieselor de teatru radiofonice, căsătorit cu Eve Frame, vedetă a filmului mut, vedetă pe Broadway, iar acum, vedetă radio. Normal, căsătoria celor doi eşuează lamentabil, iar rezultatul este cartea publicată de Eve, intitulată I married a communist.

Ira este un om care îşi spune mereu părerea cu convingere şi care inspiră forţă. Ira este viu. Totodată, este şi o victimă a circumstanţelor. Luptând pentru ţara sa în Iran, el se întâlneşte cu O'Day, un comunist convins care îl educă în spiritul său. De aici pleacă totul. Un Ira tânăr, credul şi dornic de prietenie ajunge să creadă că înţelege partidul comunist şi aderarea sa la acesta.

Speriată de "pericolul roşu", o America puritană ia măsuri. Şi în curând, exagerează. În acei ani, orice om care avea ceva împotriva altui om îl putea denunţa pe acesta ca fiind comunist şi să scape nedepedepsit. The House of Un-American Activities Committee îşi exagerează misiunea. Ira este interogat, dat afară de la radio, marginalizat din punct de vedere social etc. Toate pentru că este comunist.

Da, dar fratele său Murray nu este. El este un profesor care predă literatură la liceul Weeqahic din Newark, New Jersey, pe atunci un cartier în întregime evreiesc. Murray este interogat şi pentru că este un om plin de principii, el refuză să confirme sau să nege că ar avea convingeri comuniste, pe motiv că există o constituţie care garantează drepturi fiecărui om. Prin urmare, i se interzice timp de ani de zile să predea, şi ajunge să vândă aspiratoare din uşă în uşă.

Nathan Zuckerman i-a fost elev lui Murray şi prieten lui Ira. Prietenia cu acesta a durat de-abia câţiva ani, până la plecarea sa la colegiu, dar viaţa sa a fost marcată pe vecie de personalitatea lui Ira.

Vânătoarea de vrăjitoare a trecut demult când Murray şi Nathan se reîntâlnesc.
De-abia acum, Murray si Nathan reconstituie împreună nu numai viata şi declinul lui Ira Ringold, dar şi boala care a măcinat şi semănat îndoiala în familiile americane.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer