O carte ce te zdrobește - O viață măruntă

Citiți un fragment din această carte aici.


Și dacă o viață măruntă este mai mult un privilegiu și mai puțin reversul succesului? Dacă scopul vieții nu este epatarea, ci liniștea mentală oferită de iubirea de sine?

Hanya Yanagihara scrie mai mult decât o poveste înfiorător de dureroasă, oferă, printre rânduri, lecții de viață și ridică întrebări fundamentale despre ce este binele și răul, scopul vieții și natura umană.

O viață măruntă se centrează pe povestea genialului avocat Jude. Printre cei trei cei mai buni prieteni ai săi se numără pictorul JB, faimosul actor Williem și iscusitul arhitect Malcom. Lor li se alătură părinții adoptivi, profesori, colegi de muncă și alți prieteni. Deși pare că Jude a reușit, a marcat succesul așa cum este social acceptat, printr-o slujbă demnă și foarte bine plătită, înconjurat de oameni ce-l respectă și-l iubesc, acesta cară bolovanii tinereții pe umerii lui fragili, greutate sub care se lasă strivit adesea.

Jude face eforturi să mențină relațiile sociale, nu poate vorbi despre copilăria sa petrecută la mânăstire și toate abuzurile la care a fost supus de-a lungul vieții până a fost salvat de asistenții sociali și susținut să intre la colegiu. Perioada copilăriei se cuibărește atât de adânc în subconștientul lui Jude încât este secretos și paranoic, se așteaptă oricât să i se întâmple ceva rău, ca oamenii la care ține să îl trădeze și rămâne cu garda sus pe parcursul deceniilor. Momentul lui de slăbiciune are chipul lui Caleb, un bărbat apărut în momentul în care Jude se simte singur printre oameni, în care se convinge că perioada neagră a vieții lui a trecut, în care crede că poate începe să aibă încredere. Însă Caleb se dovedește a fi înglobarea tuturor relelor din viața lui Jude, chipul perversiunilor la care a fost supus, cel ce-i reconfirmă, la 40 de ani, monstruozitatea umană și îl forțează să ridice în jurul lui ziduri mai înalte, greu de pătruns până și de cei ce i-au dovedit bunătatea și loialitatea în timp. Trădările nu se opresc la Caleb. JB îl umilește pe Jude în fața prietenilor, într-un acces de sevraj, fapt ce desparte grupul în două: Malcolm rămâne alături de JB, iar Williem îl apară necondiționat pe Jude. Deși Jude se va împăca cu JB ani mai târziu, grupul nu va mai funcționa niciodată ca un întreg. Viața lui Jude primește o ultimă lovitură în momentul morții lui Williem, împreună cu Malcolm, într-un accident de mașină. Williem și Jude ajunseseră să formeze un cuplu, iar moartea lui Williem îl lasă pe Jude dezorientat și cu o durere pe care nu o poate gestiona.

Oricât de dureros și inuman este, știm că există în lume copii abuzați, plimbați între instituții, bătuți și nedreptățiți. Hanya Yanagihara urmărește traseul unui asemenea copil și datorită lui evidențiază adevăratele valori pe care, noi cei din loja privilegiaților, tindem să le subapreciem: iubirea de sine, conexiunile interumane, apartenența la grup și o viață măruntă, liniștită. Jude își dorește să se piardă în mulțime, să nu mai fie nevoit să se ascundă, să nu mai trăiască în frică, să existe pur și simplu, iar în acest sens face eforturi peste puterile lui, în timp ce toți cei ce-l înconjoară reușesc să se destăinuie, să râdă și să se bucure în mod natural, fără eforturi. Jude nu înțelege bunătatea oferită gratuit, așteaptă să i se ceară favoruri sexuale în schimbul bunătății primite, nu permite să fie îmbrățișat și se auto-pedepsește pentru momentele în care și-a permis să se relaxeze sau fiecare emoție puternică simțită.

Este un roman complet ce poartă personajul principal de la naștere până la moarte. Descrie în detaliu abuzul sexual, abuzul sexual asupra copiilor, abuzul verbal, manipularea psihologică, răpirea și sechestrarea unui minor, multe moduri de autovătămare, un accident violent, câteva momente de prejudecăți față de persoanele cu dizabilități, consum de droguri, dependență, durere și pierderea unei persoane dragi.

Povestea se desfășoară pe parcursul a 698 de pagini. Hanya Yanagihara creează persoane dincolo de personaje. Jude și toți ce-l înconjoară au laturi complexe, sunt puși în diverse ipostaze cu care nu ești de acord, ca mai apoi să-ți întoarcă unghiul de a privi și să oferi circumstanțe atenuante, exceptând abuzatorii copilului Jude (care, totuși, în mintea unui copil, au primit și ei laturi umane, iar vina a fost mutată de la agresor la victimă: "Chiar fusese violat? Acceptase singur totul, se învoise, fusese decizia lui, el o luase").

O viață măruntă este un roman realist, cu final închis, în șapte părți. Al doilea roman scris de Hanya Yanagihara, nominalizat la premiul Pulitzer.

Până la finalul romanului am trecut prin toate emoțiile. Lectura mi-a pus întrebări despre propria viață și mi-a făcut inima să se sfărâme în multe pagini. Percepția mea asupra oamenilor s-a schimbat ireversibil. Au fost capitole pe care nu le-am putut citi; a trebuit să iau deseori pauze de la lectură și să-mi țin băiatul în brațe. O viață măruntă te zdrobește. Nu se înțelege la toate vârstele și trebuie privită dincolo de povestea centrală.

Citiți un fragment din această carte aici. 

Acest text a fost scris ca temă ("o recenzie la o carte la alegere") a cursului de scriere Wannabe - Fabrica de Scriitori al lui Mihai Buzea (1 aprilie - 1 iunie 2024).