Am plecat la colindat, în Maramureş - Corindă, corindă...

Nu am fost la lansarea oficială a celui de-al doilea album al lui Daniel Făt, intitulat Corindă, corindă... (producător: A&A Records). Am ratat-o din lene, stres cotidian şi scepticism. Ascultasem primul său album, apărut tot anul acesta (Împărăţia cu trăznăi, producător A&A Records), ştiam cum îi place să se joace cu cuvintele şi cu sunetele şi nu eram prea convinsă că ceea ce urma să ascult avea să fie cu mult diferit. Dar am hotărât să rămân totuşi fidelă primului impuls de a asculta ce mai are nou de zis (respectiv, de cântat), mergând la unul dintre concertele din seria de promovare. Aşa că mi-am ales seara în care îşi prezenta noile piese în atmosfera primitoare de la Cărtureşti, printre aburi de ceai aromat şi lucrări de artă contemporană.

Şi am avut surpriza să descopăr ceva cu totul neaşteptat: un colindător autentic, înarmat cu zurgălăi şi tamburină, stând în pragul uşii şi invitând publicul să uite pentru câteva momente de grijile cotidiene şi să se lase purtat într-un loc pe care unii îl cunosc poate doar din auzite sau din colindele altor, mult mai consacraţi, interpreţi.

Maramureşul în care încearcă să te conducă Daniel Făt, cu vocea-i caldă şi pregnantă şi cu graiu-i autentic, este cel pe care cu toţii am vrea să-l regăsim în prag de Sărbători: un ţinut acoperit cu un strat gros de zăpadă, cu sănii trase de cai, cu oameni îmbrăcaţi în costume populare, cu ştergare imaculate şi bucate abia scoase din cuptor. Dar, din păcate, Maramureşul pe care ni-l închipuim noi nu mai există (decât poate frumos ambalat într-o ofertă turistică), iar tradiţiile şi obiceiurile bine păstrate, cu care ne place să ne lăudăm, dispar încetul cu încetul lăsând loc kitsch-ului.

De aceea, încercarea lui Daniel Făt (şi a casei de discuri) de a recupera şi prezenta un univers inedit, pe cale de dispariţie, mi se pare lăudabilă şi curajoasă. Colindele adunate pe acest album, care nu sunt în nici un fel asemănătoare cu ceea ce am mai auzit până acum de la alţi maramureşeni celebri, îţi dau impresia că ai şansa să auzi cum sunau iernile de altă dată, că îţi e îngăduit să fii din nou copil şi că poţi să speri că gazdele vor fi generoase şi îţi vor da colaci şi nuci multe. Simplu şi firesc, noi, copiii oraşului şi ai asfaltului din faţa blocului, plecăm la colindat peste ogrăzi, râdem de defectele şi viciile gazdelor şi primim cu poftă darurile ce ni se oferă.

L-am ascultat cu plăcere pe Daniel Făt, uneori sobru, alteori jucăuş şi de astă dată fără chitara care-l însoţeşte pretutindeni, şi mi s-a părut că sărbătoarea Crăciunului capătă din nou sensul său iniţial şi scapă de toată conotaţia comercială pe care i-o adăugăm în fiecare an. Rămâne esenţialul şi un colţ de lume în care toate lucrurile sunt încă rânduite aşa cum trebuie.


Ascultaţi din albumul Corindă, corindă... de Daniel Făt trei colinde în secţiunea Muzica în mp3-uri.