Book-club, aprilie 2005

Toate povestirile - Oscar Wilde (Ed. Compania, 2005)
Primul rînd: "Pe o coloană înaltă, care se ridica mult deasupra..."
Aşa începe una dintre povestirile copilăriei noastre, Prinţul fericit. Destinată nu atît copiilor, cît copiilor din adulţi, proza lui Wilde e, de fapt, critică socială îmbrăcată în faldurile înşelătoare ale basmului şi scoate în faţă oameni din înalta societate care iau partea celor de jos. Umorul sardonic al autorului face minuni în scenele care ridiculizează pedanteriile demnitarilor.
Ultimul cuvînt: cea mai minunată dintre toate povestirile rămîne Privighetoarea şi trandafirul, cu amara ei concluzie: "Mare prostie mai e şi dragostea!"
Însemnări de căpătîi - Sei Shonagon (Ed. RAO, 2004)
Primul rînd: "Primăvara - ceasul zorilor: cerul pălind încet, zarea munţilor...
Peter Greenaway a ecranizat, într-un film cu cap şi coadă, această carte inclasabilă, fără cap şi fără coadă, scrisă în Japonia secolului X. Însemnările - sau mîzgălelile, în opinia unor duşmani ai autoarei - sînt mai mult o transcriere liberă a unor gînduri. O colecţie impresionistă de amintiri, crochiuri, detalii insignifiante, ceremonii religioase, peisaje, anecdote sau, pur şi simplu, bizarerii (cum e pariul despre cît îi trebuie unui bulgăre de zăpadă să se topească).
Ultimul cuvînt: pe scurt, un fascinant exerciţiu de snobism literar.
Domnul Proust - Céleste Albaret (Ed. Albatros, 2004)
Primul rînd: "Sînt şaizeci de ani de cînd l-am văzut pentru prima dată..."
Celeste a intrat în viaţa lui Proust la 22 de ani. A început prin a face comisioane, s-a instalat în casa lui pentru a-i face cafeaua, apoi menajul, şi i-a fost aproape pînă la capăt. Abia la 82 de ani, cea care l-a iubit, l-a suportat şi l-a savurat a publicat acest volum-madlenă de o sinceritate dezarmantă, care trimite în corzi toate speculaţiile fantasmagorice despre autorul Timpului pierdut.
Ultimul cuvînt: memorabile - prin simplitatea relatării - sînt tocmai momentele în care Celeste povesteşte procesul alambicat al scrierii acestei opere-mamut.
Iubiri dificile - Italo Calvino (Ed. Polirom, 2005)
Primul rînd: "În compartiment, lîngă soldatul Tomagra s-a aşezat..."
La Calvino, Dragostea nu e o mare prostie, ci Comunicare, iar marea majoritate a acestor povestiri surprind cu concizie felul în care absenţa celei din urmă aduce de la sine eşecul celei dintîi. Ca, de pildă, în acea capodoperă tactilă care e Aventura tinerilor căsătoriţi, unde cei doi eroi lucrează în schimburi diferite, iar singurul contact palpabil dintre ei e căldura patului din care unul tocmai s-a sculat, iar celălalt tocmai se culcă.
Ultimul cuvînt: e că nu poţi prinde în cuvinte Dragostea, ci doar clipele în care ea intră şi iese din viaţa ta.
Dumnezeul lucrurilor mărunte - Arundhati Roy (Ed. Humanitas, 2004)
Primul rînd: "Luna mai este o lună toridă şi înăbuşitoare în Ayemenem."
Arundhati Roy este singura scriitoare indiană care a primit prestigiosul Booker Prize pentru acest unic roman scris în 1997, cocteil de misticism şi erotism rafinat în care lucrurile mărunte din titlu capătă amploare cinemascopică.
Ultimul cuvînt: Exotismul inerent poveştii celor doi gemeni bivitelini (dicţionarul, vă rog...) şi a familiei lor disfuncţionale te ademeneşte instant într-un păienjeniş narativ, care nu exclude o anume familiaritate, iar poezia frazei are ceva din aroma fină şi insinuantă a unui beţişor parfumat.
Un loc plăcut şi numai al lor - Peter Beagle (Ed. Polirom, 2005)
Primul rînd: "Cîrnatul afumat trăgea corbul în jos, iar..."
Corbul nu e doar o pasăre care trece prin cadru, ci personaj cu acte-n regulă. Mai mult, el vorbeşte, iar dialogurile dintre el şi o veveriţă sînt de un comic nebun. Adevăraţii eroi sînt însă două cupluri care-şi negociază relaţiile pe teritoriul alunecos dintre "aici" şi "dincolo": două fantome care se întîlnesc după moarte şi doi "aproape morţi" care învaţă să trăiască atunci cînd redescoperă dragostea.
Ultimul cuvînt: locul din titlu e, evident, un cimitir, şi, vorba cuiva, e atît de real, încît îţi doreşti să fii îngropat acolo (oricît de macabru ar suna...).

(Articol preluat din Revista Cosmopolitan, aprilie 2005)