Amintirile amoroase ale lui Andras Vajda

Citiţi un fragment din această carte.


De origine maghiară, Stephen Vizinczey a fost nevoit să părăsească Ungaria după Revoluţia din 1956 de la Budapesta. Emigrat peste Ocean, scriitorul începe prin a-şi face o carieră de scenarist pentru National Film Board of Canada. În 1965 apare Elogiu femeilor mature - un roman primit cu mult entuziasm de critica literară şi, în special, de marele public. Comparat cu Nabokov, Conrad şi Henri Miller, romanul devine un best-seller internaţional, cotat drept o capodoperă a literaturii erotice. În prezent, la 40 de ani de la apariţie, cartea a fost vîndută în 4 milioane de exemplare şi tradusă în toate limbile europene. Alte succese răsunătoare ale lui Vizinczey sînt romanul Un milionar inocent, volumul de eseuri politice şi filozofie Regulile haosului şi colecţia de studii critice Adevăr şi minciuni în literatură.



"Această carte se adresează bărbaţilor tineri şi le este dedicată femeilor mature - iar ceea ce-mi propun este să urmăresc relaţia dintre ei. Nu sînt expert în sex, dar am învăţat multe de la femeile pe care le-am iubit şi voi încerca să-mi amintesc experienţele plăcute şi neplăcute care, cred eu, m-au făcut bărbat." Iată modul în care se deschide această carte fabuloasă şi invitaţia implicită la lectură şi înţelegere la care, convenţional, eşti convins să participi. Este o carte care ţinteşte, în fapt, nu numai bărbaţii foarte tineri, aflaţi la începutul vieţii sexuale, cît mai cu seamă femeile de toate vîrstele, a căror "maturitate" constă în capacitatea acestora sporită de a asimila formativ experienţele de viaţă, fie ele amoroase ori strict sexuale. Intenţia explicită a autorului, ipostaziat în personajul principal al scrierii, tînărul profesor Andras Vajda, tradusă într-o sumedenie de experienţe erotice descrise în cele 17 capitole ale cărţii, este expunerea unor adevăruri existente la baza oricărei relaţii stabilite între un bărbat şi o femeie.

Chiar dacă fundamentul acestor etape de cunoaştere, de cucerire, de atragere în cursa erotică pare a fi o simplă încercare de acuplare între protagonistul principal şi nenumărate femei, fiecare înscrisă într-o tipologie aparte - adolescentă fecioară, soţie bovarică, mamă, cochetă, nimfomană, frigidă etc. -, în spatele fiecărei poveşti se află o mistuitoare aspiraţie către iubire, către fericirea în cuplu, către statornicie şi durabilitate.

Aventurile erotice, idilele materializate sau nu în partide tumultuoase de sex, preludiile şi postludiile care înconjoară orgasmul livresc sînt narate într-un stil clasic, sobru, pigmentat de un umor fin şi de o cvasipermanentă undă filosofică. Sub care se întrevede naratorul omniscient care pactizează cu cititorul, aşteptat şi provocat, la rîndul lui, să intre în joc.

Miza romanului o constituie, aşadar, relevarea umanităţii profunde a erosului, radiografiat prin prisma obiceiurilor şi aptitudinilor sexuale. Este o lecţie camuflată în autoironia personajului masculin principal, un convins iremediabil că toată lumea îl iubeşte, cel pentru care femeile nu sînt considerate teritorii de cucerit, ci aliaţi şi prieteni, partenere într-o viaţă lungă şi presărată de compromisuri. Autorul scrie dezinhibat despre război şi prostituţie, despre cum devii amant, despre îndrăgostirea în van şi fără speranţă, despre fericirea cu o femeie frigidă, despre fecioare, despre secretul lui Don Juan, despre cum să ai răbdare, despre femeile mature ca adolescente. Şi dacă n-ar fi concluzivul capitol final "Despre mai mult decît destul", ai crede că alături de narator, trăind la rîndul tău tribulaţiile eroului şi dramoletele eroinelor ori retrăind pagini din propria experienţă amoroasă, deţii şi tu cheia tuturor secretelor pentru a ieşi victorioasă la liman din complicaţiile inevitabile ale vieţii. Nu se întîmplă aşa; din fericire, autorul, ca un adevărat maestru, reuşeşte să păstreze virgină graniţa dintre ficţiune şi realitate.

Fiecare etapă construită în jurul unei femei "iniţiatice" îmbogăţeşte experienţa şi cunoaşterea, fixînd coordonatele esenţiale în care se înscriu o existenţă, o relaţie sau individualităţile sensibil modificate atunci cînd cuplul se desparte. Învăţăturile eroului devin sentinţe de la care pleacă realităţi fundamentale, totodată lecţii pline de tîlc şi umor pentru orice cititoare: fetele tinere nu trebuie să-i chinuiască pe băieţii de vîrsta lor şi "să-şi arate cămăşuţele lor de noapte bărbaţilor mai în vîrstă". Bărbaţii au de cîştigat atunci cînd îşi tratează colegele de serviciu şi ca femei, iar acestea trebuie încurajate în a-şi pune în valoare corpul, indiferent dacă el este de manechin sau nu. În faţa unei femei goale "nu există nici voinţă, nici raţiune"; dacă o căsnicie este o "proză plictisită" din "seria previzibilă a grijilor pentru bani şi a lenjeriei murdare", atunci "ce rost ar mai avea relaţiile extraconjugale dacă ar fi la fel ca-n căsnicie?". Erecţia nu-i posibilă "dintr-un sentiment de vinovăţie şi obligaţie"; în lume sînt "obstacole mult mai importante de depăşit decît o femeie dificilă" ori "Nu există animal mai rău decît un bărbat care nu mai iubeşte o femeie".

La fel de seducătoare sînt şi paginile autobiografice, excelentele radiografii ale specificului maghiar, ori corectele analize retrospective ale unor greşeli iremediabile pe care, atunci cînd le recunoaştem, fiecare dintre noi avem şansa reală a nerepetării şi a saltului calitativ uman.

Îmbogăţind cu fiecare pagină cunoaşterea de sine, mustind de înţelepciune, bun-simţ, eleganţă, cu o complexitate subtilă şi un farmec inefabil, cocteilul romanesc Elogiu femeilor mature reuşeşte performanţa maximă a best-seller-ului ideal - captarea interesului total al cititorului, parcurgerea rapidă, pe nerăsuflate, satisfacerea unui gust estetic rafinat şi, după cum apreciau unii comentatori, perpetua delectare hormonală, la care cu toţii avem acces.


Sfatul meu către cititoarea COSMO:
Apleacă urechea şi la sfaturile bărbaţilor din viaţa ta, chiar dacă ai tendinţa de a li te considera superioară. Dacă ţi se fac concesii, răspunde cu aceeaşi monedă. Uneori, un dram de răbdare ori de înţelegere poate salva o relaţie, un cuplu, o iubire. Ca un argument suplimentar pentru cea mai rebelă dintre voi, citeşte următorul citat din romanul lui Stephen Vizinczey schimbînd sexul destinatarului: "Dacă în adîncul sufletului le urîţi (pe femei, n.m.), dacă visaţi să le umiliţi, dacă vă place să le daţi ordine, probabil că vi se va răspunde la fel. Vă vor dori şi iubi tot atît cît le doriţi şi iubiţi voi pe ele - şi binecuvîntată fie-le mărinimia."