Think globally, fuck locally

Citiţi o cronică a acestei cărţi.

Când s-a surprins că se uită cu interes la un manechin de plastic pe care erau expuşi nişte bikini, Thomas şi-a zis că aşa nu mai merge şi că trebuie să facă ceva să intre şi el în rândul lumii.

Era în magazinul Karstadt, la parter, şi voia să-şi cumpere nişte şosete. Cât stătea să plătească la casă, privirile i-au fost atrase de o pereche de bikini cu dantelă şi foarte sexy, care erau pe un manechin gri, din acela care nu reprezintă decât trunchiul (fără cap, cu mâinile tăiate puţin după umeri şi cu picioarele retezate deasupra genunchilor). Ei bine, pliurile acelei Venus din Milo de plastic gri i-au aprins imaginaţia lui Thomas, pe când aştepta să plătească nişte ciorapi.

S-a uitat fascinat câteva minute la combinaţia înnebunitoare dintre bazinul manechinului şi chiloţei, imaginându-şi cum trebuie să fie la o femeie adevărată, apoi şi-a luat seama:"Scheiße! Rău am mai ajuns!" - îşi zise el şi-şi desprinse cu greu privirile de la femeia fără mâini şi fără picioare. Ce-ar mai fi râs amicii lui să ştie chestia asta! Destul că făceau tot felul de miştouri că încă mai era virgin la 16 ani... "Lasă, că pe la 50 de ani, o să găseşti şi tu o babă plictisită să tot dea cu fofoloanca în populaţie şi ţi-o va da şi ţie! Pregăteşte-te pentru marele moment, că, în fond, nu mai ai mult de aşteptat!" - îi zicea stricându-se de râs idiotul ăla de Ulrich. Ce treabă avea el? Proasta aia de Franciska era topită după el şi idiotul o babardea când avea chef. Ca să nu mai vorbim de Anne, cu care petrecuse, după cum se lăuda, câteva nopţi când părinţii ei fuseseră plecaţi la schi în Austria.

Nu, hotărât lucru, trebuia să ia cât mai repede măsuri, că altfel avea să ajungă de râsul întregii şcoli. Dar ce să facă? Tipele din clasa lui nici nu-l băgau în seamă. Nu-i mersese nici măcar cu Johanna, pe care cu siguranţă o futuseră mai toţi băieţii din clasă. Ce se mai hlizise tâmpita când o invitase la el la o cafea!... Şi le mai spusese şi celorlalte colege: "Auzi tu, dragă, Tommy al nostru vrea să fie bărbat!" Da, vrea să fie bărbat, ce era rău în asta? Se săturase să râdă toţi de el şi să şi-o ia la labă în baie. De fapt, de labă nu se săturase, că era o chestie chiar mişto - şi, în paranteză fie spus, el se perfecţionase şi devenise un adevărat maestru în trebuşoara asta. "Dar, dacă laba e mişto, îţi închipui cum trebuie să fie când o faci cu o femeie!...", se gândi visător Thomas.

Clar: va trebui, până la urmă, să apeleze la soluţia de avarie - să meargă la curve. Ştia că e un bordel în afara oraşului, pe undeva în drumul spre aeroport, dar nu-l vizitase până atunci, pentru că se temea să nu se aleagă cu vreo boală. Sigur, ar fi folosit prezervativul, dar sunt chestii pe care le poţi lua şi-aşa. De exemplu, lăţeii nu se lasă intimidaţi de prezervativ... Sau cum o păţise Michael, care făcuse un fel de eczemă foarte urâtă la baza puţei, cu nişte chestii care trebuiau cauterizate. Şi folosise şi el prezervativ!... E-adevărat, lui nu de la bordel i se trăsese, ci de la o ştoarfă pe care o cunoscuse la concertul Placebo - dar ce conta? E evident că la bordel ai mult mai multe şanse să te procopseşti cu vreo tâmpenie, că acolo se lucrează în foc continuu. Ce dacă tipele îşi fac periodic controale medicale? După control, le dă vreun client ceva, iar tu, următorul servit, ai pus-o!

În fine, oricum ar fi, trebuia să meargă la bordel să-şi rezolve odată problema, că dacă mai stătea mult pe uscat o lua razna... Ce era de preferat? Să te alegi cu o eczemă sau să-ţi pierzi minţile? (Auzi tu: să-i curgă balele după un manechin de plastic!) Şi apoi, poţi avea norocul să nu te procopseşti cu nimic. Sau - şi mai sigur - să dai o muie şi gata! Ce poţi lua dacă ţi-o suge, iar tu mai ai pus şi prezervativul?...

Ajuns acasă, Thomas se duse în camera lui şi se puse imediat pe treabă. Căută la mica publicitate din ziare şi pe internet anunţuri de-ale curvelor, îşi notă câteva telefoane, apoi, după ce avu grijă să-şi seteze mobilul să-i ascundă numărul, începu să sune. Prima dată, când îi răspunse o tipă cu o voce mai răguşită, se pierdu şi închise repede. Apoi încercă să se calmeze şi-şi făcu un mic discurs în minte, să nu mai fie luat pe nepregătite. "Dacă nici să vorbesc cu ele la telefon nu sunt în stare, ce-o să mă fac când voi fi cu una în pat şi va trebui s-o fut? Chiar că rămân virgin până la 50 de ani!" Perspectiva asta îl îngrozea, aşa că-şi luă inima în dinţi. Când răspunse o alta, îşi îngroşă şi el glasul cât putu şi întrebă repede ce program aveau, adresa şi tarifele practicate. Femeia îi răspunse, iar el îşi notă conştiincios în dreptul numărului, apoi închise. Aşa a procedat până şi-a completat toată lista. După ce termină, o mai cercetă o dată şi se hotărî ca tot la bordelul ăla din drum spre aeroport să meargă. Măcar ştia cam pe unde ar fi şi nici preţurile nu erau exagerat de mari: 50 de euro pentru jumătate de oră.

Zis şi făcut! Le spuse alor lui că se duce să se vadă cu nişte amici şi plecă în recunoaştere cu bicicleta. Pedală cam jumătate de oră şi dădu destul de uşor de adresa pe care o aflase la telefon. Tipa cu care vorbise îi spusese că "localul" lor se numea Flughafen Cafe. Nu văzu nici o firmă pe care să scrie aşa ceva, dar la adresa respectivă era o vilă albă, cu o inimă mare, de plastic roşu, pe unul din ziduri. Acolo trebuia să fie! Ar fi putut să meargă atunci, dar încă nu se simţea pregătit. Era şi obosit... chestia cu telefoanele îl epuizase peste măsură. Ca să nu mai vorbim de faptul că nu-şi luase bani de-acasă şi n-avea decât ceva mărunţiş prin buzunare. Dar, până la urmă, nu era nici o grabă - cum aşteptase atâta timp, putea să mai amâne încă o zi.

Gândindu-se că nu era totuşi musai să intre atunci, lui Thomas i se luă o piatră de pe inimă. Mai dădu un ocol vilei, în speranţa că zăreşte ceva pe geam, dar, cum toate ferestrele aveau jaluzelele trase, nu mai întârzie mult pe-acolo şi făcu cale-ntoarsă.

Nici a doua zi nu se simţi pregătit pentru marea chestie şi nici zilele următoare. La început, îşi zise că bordelul nu pleacă de-acolo şi că mai poate aştepta. (Şi petrecea lungi momente de desfătare, imaginându-şi cum urma s-o facă. Puţulica i se învârtoşa de fiecare dată din prima secundă, dar el se abţinea s-o ia la dezmierdat, gândindu-se că trebuie să-şi economisească energia.) După o săptămână însă, nu mai putu el să mai aştepte: energia i se acumulase atât de mult, încât stătea să dea pe dinafară. Era momentul, fie ce-o fi!

Aşa că, într-o zi de marţi, pe la trei după-amiaza, se hotărî să se ducă. Făcu un duş, îşi puse cei mai faini chiloţi pe care-i avea, asortă şosetele cu tricoul, îşi trase blugii cei noi şi se sui pe bicicletă. La iPod îşi alese Gogol Bordello şi în căşti îi răsuna refrenul piesei "Think locally, fuck globally". Ce ziceau ruşii ăia i se părea că se potriveşte foarte bine cu momentul. Păi da: odată intrat în rândul lumii, nu va ierta nimic...

Pedală grăbit până acolo, îşi parcă bicicleta lângă zidul vilei cu inimă de plastic roşu şi sună la interfon. De-abia după ce a sunat s-a gândit că s-ar putea să fie întrebat cine e şi ce vrea şi i se cam înmuiară picioarele. Ce va zice?!... Dar n-a mai fost nevoie să se gândească la ce să spună, că uşa bâzâi şi apoi se deschise singură.

Păşi înăuntru cu grijă, pentru că era semiîntuneric şi, venit de la lumina de-afară, nu vedea mai nimic. Mirosea a mucuri de ţigări rămase în scrumieră de cu seară. Când se obişnui cu întunericul, îşi dădu seama că se afla într-o sală de local, dar în care nu era nici ţipenie.
- Hallo!... Aici suntem!

Se uită mai bine şi văzu două tipe în dosul barului. Se apropie şi le salută şi el. Când le văzu feţele, avu un şoc: una dintre ele era incredibil de urâtă - dacă ai fi visat-o, ar fi fost cu siguranţă un coşmar. Avea faţa ofilită, obrajii foarte supţi şi ochii înfundaţi în orbite, de ziceai că-i moartea în persoană. Altfel, era blondă şi cu părul lung, prins în codiţe afro. Cealaltă, brunetă, era mai normală, dar departe de a fi cât de cât frumoasă.
- Aş putea să văd şi eu fetele pe care le aveţi? o întrebă Thomas pe cea normală, evitând să privească înspre craniul blond. (Se gândea că cele două sunt matroanele, sau cel puţin tipele de la recepţie.)
- Păi noi suntem fetele.
- Cum?... Numai voi două sunteţi?!...
- Mai avem nişte colege, dar vin în alte zile.

Thomas se uită disperat în jur, încercând parcă să găsească un ajutor. Ce putea să facă acum? Ar fi plecat bucuros, dar îi era ruşine. În plus, nici nu ar fi putut să o şteargă pur şi simplu, că uşa pe care intrase se închisese în spatele lui şi nu avea clanţă. Ce situaţie idioată! Îşi imaginase că o va face cu o femeie ultrasexoasă şi, când colo, uite peste cine dădea!
- Pe care dintre noi o preferi?

Thomas privea în gol, aşa că îi repetară întrebarea. El îşi luă seama, se scutură ca dintr-un vis urât şi arătă, într-o doară, cu capul înspre brunetă.
- Trebuie să plăteşti aici. 50 de euro.

Scoase o bancnotă şi o puse pe bar. Bruneta îi luă banii şi apăsă pe un buton de sub tejghea. Se deschise o uşă care dădea într-un hol la fel de întunecos.
- Pe-acolo, zise tipa şi dispăru pe o altă uşă din spatele barului.

O întâlni pe hol, iar ea îl conduse tăcută spre o cameră. Când intră, Thomas fu izbit de un miros persistent de transpiraţie. Altfel, aşternuturile de pe pat păreau curate, dar el nu se putu abţine să nu se gândească la cel care transpirase acolo înaintea lui. De la un radio pus pe noptieră se auzea în surdină un cântec. Băiatului îi trecură pe lângă ureche cuvintele refrenului: "I looked into my father's eyes, my father's eyes"... Scheiße! De ce trebuia să i se spună tocmai acum să-l privească pe taică-său în ochi? Oricum, nu mai făcuse asta de nu ştiu când, că ajunsese să nu mai comunice aproape deloc cu el. Şi, apoi, de ce i-ar fi fost ruşine să-l privească în ochi? Ce, făcea ceva ruşinos? Voia şi el să devină bărbat - iar taică-său ar fi trebuit să fie mândru de asta...
- Nu te dezbraci? îl întrebă tipa, care între timp rămăsese numai în bikini. Avea silicoane şi-un început de burtă, răsfrântă puţin peste elastic. Yak! Manechinul de plastic de la Karstadt era mult mai sexy...

Thomas se dezbrăcă precipitat, în timp ce ea-l privea, şi rămase şi el în chiloţi.
- Păi şi cu ăia ce faci? Hai, dă-ţi-i jos şi vino aici în pat!

El simţi că i se strânge inima, dar îi dădu jos. Cu ocazia asta, constată că nu inima i se strânsese, ci puţulica - biata de ea se înghesuise speriată şi se făcuse cât un dop. Încercă să nu dea prea mare importanţă acestei descoperiri şi se întinse pe pat, cu faţa-n sus.

Tipa luă un prezervativ de la capul patului şi-i rupse tacticos ambalajul.
- Noi aici facem numai cu prezervativ.

Thomas dădu din cap, fără să zică nimic.
- Ştii? Sunt tot felul de pericole în munca noastră. De exemplu, la un bordel din München s-au îmbolnăvit de curând toate fetele de la un soldat american, proaspăt întors din Irak. SIDA... De regulă, toate folosim prezervativ, dar el le ceruse în mod expres să o facă fără.

Thomas se uită îngrozit la ea. Deci ştia el bine că e periculos să mergi la bordel!
- Mda... Ăăă, eu aş vrea numai un blow-job, bâigui băiatul.
- Cum doreşti, da' mai întâi să punem ăsta - şi-i flutură prezervativul.

Să-l punem, să-l punem, dar pe ce? - căci ciucuraşul lui devenise din ce în ce mai mic... Profesionista nu se lăsă însă intimidată, îi culese puţa cu două degete şi o vârî aşa cum era în prezervativ. Apoi începu să i-o frece şi Thomas simţi o vagă gâdilătură - prezervativul aluneca în sus şi-n jos. Închise ochii şi încercă să găsească ceva plăcere în chestia asta. Nu-i ieşi mai nimic. Ce naiba, era cu o femeie în bikini lângă el, care-i făcea şi laba! Înainte, doar un astfel de gând ar fi fost de ajuns să i-o facă să zbârnâie. Acum, dânsa stătea cuminte, la locul ei. Fuck!...

Tipa i-o freca de zor şi la un moment dat începu să geamă. "De ce-o geme asta?!", gândi Thomas. "O vrea să cred că nu mai poate de plăcere... Ce idioată! Cu trucuri de-astea ieftine crede ea că m-ajută?"
Thomas deschise ochii şi se gândi să schimbe tactica - era clar că aşa nu mergea! O privi pe femeie şi abia atunci observă cum îi jucau sânii gonflaţi, care dansau cu hărnicie în ritmul labei profesioniste pe care ea se chinuia să i-o facă. Tâmpit mai era! Oare de ce nu-i dăduse prin cap până atunci să o atingă? La naiba, avea o femeie goală lângă el!!...

Îi luă un sân în palmă. Era rece. Trecu peste asta şi începu să se joace cu sfârcul, care se întări instantaneu şi deveni o biluţă neagră şi sprinţară. Băiatul se bucură de jucăria pe care o descoperi şi, în mod automat, se porni să puncteze ritmul în care i-o freca tipa, manevrând biluţa cu degetul în sus şi-n jos. Era faină treaba! Puţa lui luă exemplul sfârcului şi se trezi şi ea la viaţă... Dar Thomas nu putu să se bucure de acest lucru, pentru că fu luat pe nepregătite de un val şi simţi că nu se mai poate abţine. Îşi dădu drumul fără să simtă mare plăcere.
- Îmi pare rău! spuse el, după ce zvâcniturile i se potoliră.

Tipa nu zise nimic, îi scoase prezervativul şi se întinse să ia de la capul patului nişte şerveţele de hârtie. Apoi îl şterse cu grijă.
- N-ai mai fost niciodată cu o femeie, nu-i aşa? îl întrebă ea după ce aruncă şerveţelele într-un coş.
- Nu...
- Câţi ani ai?
- 19, minţi Thomas.
- Păi... şi până la vârsta asta - nimic?

Băiatul dădu din cap amărât.
- Lasă, că mai vii altă dată la mine şi te rezolv, îi zise femeia în timp ce-şi trăgea hainele pe ea. Apoi l-a aşteptat să se îmbrace şi el, l-a condus în sala cu barul şi i-a deschis uşa de la intrare apăsând pe un buton de sub tejghea.

Pe drum, Thomas pedală în duşmănie, furios pe el însuşi şi pe ghinionul pe care-l avusese. "Idiot! Idiot! Idiot! Idiot!" îşi zicea el la fiecare apăsare în pedale. "Auzi tu! Să dau 50 de euro pe o chestie care nici măcar o labă ca lumea n-a fost! Nu mai bine rămâneam acasă şi mi-o făceam eu cu mâna mea? Dar asta înseamnă să fii idiot! Idiot! Idiot!!" Şi, zicând asta, apăsa iarăşi puternic în pedale, până când muşchii începeau să-l doară.

Ajuns acasă, trecu pe lângă taică-său fără să-l salute, se duse direct în camera lui şi se trânti pe pat, cu capu-n pernă. Stătu acolo până începu să se sufoce. Îi venea să plângă de furie, dar se abţinu. Asta ar mai fi trebuit acum! Să dea şi apă la şoareci!... Halal bărbat!

Se sculă de pe pat, că simţi că dacă mai rămâne acolo nu-şi va mai putea opri lacrimile. Din reflex, deschise calculatorul şi se aşeză în faţa lui. Îi venea să facă ceva, să se descarce, dar nu ştia ce. Intră pe un site de dating, americansingles.com, unde-şi făcuse mai de mult în joacă un cont gratuit. Îşi luase o identitate de femeie, pentru că numai femeile puteau trimite mesaje fără să plătească. Deschise lista de tipi care erau în momentul acela online. Alese unul la-ntâmplare şi-i trimise un mesaj: "Hi. I saw your profile and I liked it very much. I want to know more about you. May you send me a pic of your cock? Till I'll get it, I'll play with myself thinking of you."

Lui Alberto nu-i veni să-şi creadă ochilor când văzu mesajul în care o doamnă, eve_hexe, îi zicea că i-a remarcat profilul şi, nici mai mult nici mai puţin, îl invita să-i trimită o poză cu scula lui. Când citi că, în aşteptarea pozei şi gândindu-se la el, ea promitea că-şi va vârî mâna-n chiloţi, simţi cum respectiva sculă dă clare semne de interes. Şi-o imagină pe femeie cum, stând pe scaun, îşi ridică fusta, îşi desface încet picioarele, se lasă pe spetează cu ochii închişi şi începe să-şi mângâie delicat fofoloanca...

Dar tot visul se risipi când, ca din senin, creierul începu să proceseze. Ia stai aşa! Mesajul era, cu siguranţă, o farsă, că prea era cusut cu aţă albă! Ce femeie ţi-ar trimite aşa ceva? Hai, să fim serioşi!

Şi apoi, chiar dacă ar fi fost pe bune, nu de o aşa femeie avea nevoie Alberto - de una care să se ofere pe tavă oricărui necunoscut. El căuta o legătură serioasă, pe cineva care să-l înţeleagă şi să fie lângă el la bine şi la rău... Acum, e-adevărat, nu i-ar strica şi lui puţină acţiune, că nu mai avusese de mult parte de aşa ceva. Dar să ne păstrăm totuşi decenţa!...

O vreme, după ce-i murise soţia, Dumnezeu s-o odihnească!, Alberto nu mai voise să ştie de o altă femeie. Asta l-a ţinut însă vreo doi ani, timp în care refuzase demn şi câteva avansuri voalate. Acum i se luase de singurătate şi se hotărâse să-şi refacă totuşi viaţa. Şi, de ce nu?, să se simtă şi el din nou bărbat. Numai că refuzurile de altădată parcă se răzbunaseră şi nici o femeie nu-i mai acorda vreo atenţie. Ieşea să se plimbe deseori prin Piaţa Puerta del Sol îmbrăcat elegant, aşteptându-se ca lumea să-l privească cum păşea îngândurat, ca într-un film bun. Dar nu-l remarca nimeni. Nici o femeie nu se uita la el, nici măcar în treacăt. Şi era încă bărbat în putere - avea 45 de ani!... Nu se simţea deloc bătrân, deşi era conştient că, dacă nu găsea mai repede pe cineva, se putea ca steaua lui să apună definitiv. Practic, acum era ultima lui şansă. Şansă care, din păcate, se lăsa în continuare aşteptată.

În disperare de cauză, Alberto îşi făcuse şi un cont pe americansingles.com, dar iată că avea parte numai de femei neserioase. Asta dacă vorbim de cele care îl contactau, că erau şi destule care nu-i răspundeau deloc la mesaje sau găseau tot felul de scuze penibile, de tipul "îmi pare rău, dar sunt foarte ocupată şi nu am timp să corespondez cu tine" - la naiba, atunci de ce mai intrau pe americansingles? După 45 de ani de viaţă, Alberto îşi dădea seama că, de fapt, nu înţelege deloc femeile.

Nu, era clar: pe un site de dating nu avea cum să găsească pe cineva serios. Internetul, cu nick-urile astea sub care te poţi ascunde, era bun doar pentru puşti şi pentru joaca lor. El nu mai avea dispoziţie şi timp pentru aşa ceva. Până la urmă, tot realitatea e cea în care lucrurile funcţionează normal.

Singura lui speranţă rămăsese petrecerea aceea, care urma să aibă loc peste câteva zile. Site-ul americansingles. com organiza, pentru utilizatorii lui din Madrid, o petrecere pe care o anunţase de vreo două săptămâni cu afişe prin oraş. De fapt, era un eveniment promoţional, unde putea să vină oricine dorea să-şi găsească pereche, şi nu de grija utilizatorilor mureau cei de la americansingles...

În fine, nu conta asta, principalul era că va avea ocazia să se întâlnească cu femei în carne şi oase, singure şi în căutare de bărbaţi. Imposibil să nu-şi găsească şi el pe cineva acolo!

Mesajul primit de la eve_hexe îl făcu pe Alberto să-şi propună să nici nu mai intre în zilele următoare pe site şi să aştepte doar petrecerea. Nu mai avea rost să se amăgească şi să piardă timpul cu prostii... Nu-l mai pierdea, e-adevărat, dar, în aşteptare, simţea nevoia să-l umple cu ceva, aşa că-i veni greu să se abţină să mai arunce o privire pe americansingles.com. Pe de altă parte, deşi nu-i plăcea să recunoască, era şi curios să vadă dacă eve_hexe revenise şi-i mai scrisese ceva. Aşa că, până la urmă, a intrat de mai multe ori să-şi verifice mesajele. Probabil jignită că cererea ei rămăsese fără răspuns şi că fusese lăsată să se mângâie degeaba, eve_hexe nu mai reveni niciodată.

În ziua cea mare, Alberto dădu cu aspiratorul prin casă, şterse praful şi făcu lună în baie (pentru eventualitatea în care s-ar fi întors de la petrecere cu cineva), îşi călcă cu grijă cămaşa şi pantalonii de la costum, îşi făcu un duş, se bărbieri, îşi smulse părul din nas, se parfumă, îşi scoase din dulap o pereche de şosete şi nişte chiloţi noi, se îmbrăcă în faţa oglinzii din hol atent la fiecare detaliu, îşi puse cravata şi ieşi pe uşă cu vreo oră înainte de începerea petrecerii. Nu mai avea stare să rămână în casă. Cum mai era destul timp, dădu o tură prin Piaţa Puerta del Sol, dar nu întârzie mult acolo şi luă un taxi spre periferia Madridului, unde era amplasat cortul celor de la americansingles.com. Când ajunse, organizatorii încă amplasau nişte bannere, aşa că-l lăsară să mai aştepte în faţa intrării.

După ceva timp, au apărut două doamne îmbrăcate elegant care l-au întrebat cum îl cheamă şi cum a aflat de acel eveniment. După ce-şi spuse numele, ele îl notară într-un catastif, apoi scoaseră dintr-un coş frumos împodobit o inimioară albastră pe care au scris cu un marker "Alberto", i-o puseră în piept cu un ac şi îl invitară ceremonios înăuntru. În cort erau amenajate un bar, un ring de dans şi o zonă cu mai multe şezlonguri. Totul decorat cu multe baloane roşii, în formă de inimă.

Alberto merse la bar, aşteptă şi acolo până veni cineva, comandă o bere şi apoi se duse să se aşeze pe unul din şezlonguri. După vreun sfert de oră, începură să apară şi alţi oameni. Unii dintre ei se cunoşteau şi se salutau gălăgios, alţii erau stingheri şi se duceau direct la bar să-şi comande ceva. Alberto stătea cu ochii pe intrare, în speranţa că va zări vreo femeie mai de soi. Din păcate, mai toţi care veneau erau bărbaţi. În prima jumătate de oră, se strânseseră cel mult cinci-şase femei şi nici una nu era cât de cât atrăgătoare. Vreo trei grase guralive şi cu rochii largi care să le acopere rotunjimile, o individă foarte urâtă, una care aducea mai mult a bărbat şi o pitică.

În fine, ceva mai încolo lumea a început să curgă şi astfel s-au înmulţit şi reprezentantele sexului frumos. Deja era înghesuială şi Alberto nu mai putea să urmărească cine intră, aşa că s-a rezumat să cerceteze oferta de pe şezlonguri. Erau destule doamne aşezate şi avea de unde alege.

Dintre toate, o remarcă pe una simpatică şi destul de tânără, care stătea câteva rânduri mai încolo, cu faţa spre el. Trebuia să aibă vreo treizeci şi ceva de ani şi se vedea că nu cunoaşte pe nimeni. Alberto o fixă insistent, până când doamna îl observă. Atunci, el ridică sticla de bere, ca şi când ar fi dat noroc de la distanţă, iar ea îi zâmbi. Chiar că era drăguţă! Alberto îi zâmbi şi el şi continuă să se uite la ea. Schimbul de priviri dintre cei doi şi zâmbetele de rigoare durară o vreme, iar el îşi recăpătă încrederea în sine. Gata, problema era ca rezolvată!

La un moment dat însă, lângă doamna cea drăguţă se aşeză un individ tinerel care o întrebă de vorbă. Ea îi răspunse şi astfel se înfiripă o discuţie între cei doi. Alberto continua să se uite la ea şi să-i zâmbească, dar femeia nu-i mai arunca nici o privire. Era prea absorbită de conversaţia cu cel de lângă ea şi, după cum râdea şi se arăta interesată de ce zicea tinerelul, era clar că-i convenea de minune compania. Alberto îşi dădu seama că pierduse trenul şi, amărât, se lăsă pe spate cu ochii în tavanul cortului.

Fu adus cu picioarele pe pământ de un ins care se postă lângă şezlongul lui şi-şi drese demonstrativ glasul.
- Mă scuzaţi...

Individul era o namilă de om şi, când Alberto îşi întoarse privirea spre el, se aplecă mult şi se sprijini cu palmele pe genunchi. Din şezlongul lui, Alberto se simţi ca un gândac cercetat de un uriaş.
- Mă scuzaţi, am de transmis un mesaj din partea unei doamne.
- Ce doamnă?
- Doamna cu care aţi schimbat priviri mai-nainte. Ar fi bucuroasă să vă cunoască. Eu sunt fratele ei...

Şi omul o arătă cu degetul pe cea care-l trimisese, iar aceasta, când Alberto se uită înspre ea, îi făcu zglobiu cu mâna. Nu, nu era femeia drăguţă cu care îşi zâmbise el, ci una aşezată exact în spatele ei. Se vedea că este sora namilei, pentru că părea o replică feminină a lui - la fel de multă.

Alberto se uită la cel de lângă el cu gura căscată şi auzi cum acesta-l întrebă:
- Ce să-i transmit?
- Ăăă... Păi spune-ţi-i că vin, desigur, să facem cunoştinţă... Dar mai întâi vreau să mă duc să-mi mai iau o bere, că mi s-a terminat.
- OK, vă aşteptăm - zise bărbatul şi se îndepărtă.

Alberto se ridică cu greu şi se îndreptă spre bar, buimac de întorsătura pe care o luaseră lucrurile. Îi era clar că nu se mai putea întoarce în şezlongul lui şi că trebuia să se amestece în mulţime. În drum spre bar, observă agitaţia din ringul de dans şi se gândi că acolo era cel mai bun loc unde se putea ascunde. Se strecură cu greu printre lumea transpirată de atâta zbânţuială, se opri în mijlocul unui grup de tineri şi începu să se mişte stângaci pe ritmul din difuzoare. În fond, aici avea mult mai multe şanse să se lipească de vreo femeie, totul era să dea ăştia vreo piesă mai lentă, să poată invita şi el pe cineva la dans...

După un timp însă, şi-a dat seama că socoteala lui nu prea ţinea, pentru că în întunericul acela brăzdat de flash-uri, la care se mai adăuga şi fumul eliberat de nişte instalaţii de efecte speciale din apropiere, îţi era imposibil să faci o alegere, la o adică. În afară de nişte contururi, nu vedeai nimic. Puteai să ghiceşti, cel mult, dacă ai de-a face cu o femeie sau cu un bărbat.

Totuşi, în condiţiile acelea vitrege, lui Alberto îi surâse norocul. În apropierea lui, dansa o femeie cu o alură sportivă şi care ţopăia neobosită. Era greu să n-o observi, la cât de expansivă era. În plus, energia cu care se mişca o recomanda ca fiind destul de tânără. La un moment dat, pe lângă Alberto zbură un balon în formă de inimă, iar el îl trimise în direcţia ei. Femeia îl lovi cu dexteritate şi i-l dădu înapoi. Bărbatul repetă figura, iar ea i-l trimise din nou. Jocul cu balonul dură astfel un timp, iar când veni, în sfârşit, o melodie ceva mai lentă, Alberto o invită, în mod firesc, la dans.

Cât dansă cu ea, nu putu să afle decât că o chema Felipa, pentru că muzica era destul de tare şi nu se puteau înţelege. După ce se termină melodia, Alberto îi propuse să iasă din ringul de dans, să poată discuta fără să zbiere unul la altul, iar ea acceptă. Când au ajuns însă într-o zonă mai luminată, el îi văzu faţa şi avu un şoc. Dacă la corp arăta aproape ca un fotomodel, faţa îi trăda vârsta: era, de fapt, o babă. În mod sigur, avea peste 60 de ani.

Alberto realiză că nu mai avea cum să dea înapoi şi găsi două locuri la bar pe care se aşezară. El îşi comandă o bere, ea un cocteil şi, după câteva momente de stânjeneală, făcură din nou prezentările. Apoi discuţia se înfiripă aproape de la sine. Ea nu ajunsese de mult la petrecere şi, oricum, cam trebuia să plece, pentru că îşi lăsase câinele la intrare, legat de un stâlp. Venise doar să danseze, pentru că era înnebunită după asta.

Cei doi flecăriră despre petrecerea la care erau, despre filmele şi cărţile preferate şi, în cele din urmă, ajunseră şi la chestiuni mai serioase, cum ar fi viaţa de cuplu (unde ea, deşi nu fusese căsătorită niciodată, dovedea că are destule cunoştinţe şi păreri de bun-simţ). Femeia nu era deloc proastă, iar Alberto se gândi că, în fond, nu stătea chiar aşa de rău. Oricum, era evident că altceva nu avea să mai găsească la petrecerea aceea, că deja lumea se cuplase. Aşa că, atunci când ea se ridică de pe scaun cu intenţia să plece, el se oferi s-o însoţească.

La ieşire, făcu cunoştinţă şi cu Pedro, un schnauzer negru care începu să se agite de cum îşi văzu stăpâna. Comandară un taxi şi, cât îl aşteptară, Felipa schimbă câteva amabilităţi cu unul dintre organizatori, care-i reproşa că îşi lăsase câinele în faţa intrării şi că animalul făcuse gălăgie. Nu putea fi adevărat, pentru că Pedro e un băiat cuminte şi stă liniştit acolo unde-l pune.

În taxi, s-au suit toţi trei în spate: Alberto, Felipa la mijloc şi Pedro. Alberto a propus să mai facă câţiva paşi împreună, ea a acceptat, aşa că i-a spus taximetristului să-i ducă în Piaţa Puerta del Sol. Pe drum, centrul atenţiei a fost Pedro, care s-a agitat tot timpul şi a trebuit să fie liniştit de stăpâna lui cu vorbe tandre. Şoferul nu zicea nimic, dar se vedea că fierbe.

Ajunşi în Piaţa Puerta del Sol, cei trei coborâră, spre fericirea taximetristului, nu înainte însă ca Pedro să latre de câteva ori în ceafa lui. O luară la pas, agale, şi Alberto simţi cum îi creşte inima-n piept. Priviţi de la distanţă, trebuie că păreau un cuplu de invidiat: un domn respectabil, îmbrăcat elegant, alături de o fată cu un corp de fotomodel (şi un câine cam nebun, e-adevărat, dar care nu se punea...). Se înserase, aşa că nimeni n-ar fi remarcat că fata de lângă el era o babă.

Alberto se gândi cu satisfacţie că, la braţ cu Felipa, îşi lua revanşa pentru toate momentele acelea umilitoare, când trecea prin piaţă nebăgat în seamă de nimeni. Se întoarse către ea, îi observă în treacăt gura strânsă ca o smochină, dar trecu peste asta şi o sărută prelung. Apoi îi şopti la ureche: "Mergem la mine?" Ea încuviinţă sfioasă.

Ajunşi la el acasă, îl închiseră pe Pedro într-una din camere şi, ca doi îndrăgostiţi pătimaşi, se aruncară unul în braţele celuilalt. Printre sărutări, bărbatul o conduse în dormitor, stinse lumina (să nu aibă cine ştie ce surprize de ce urma să vadă) şi începu să o dezbrace. Felipa îi desfăcu şi lui cureaua, apoi fermoarul şi-i apucă hotărâtă scula. Aceasta zvâcni ca un cal nărăvaş, dar ea o struni cu măiestrie. Alberto îşi dădu rapid pantalonii jos, chiloţii şi şosetele, timp în care şi ea scăpă de hainele pe care le mai avea. El rămase cu cravata şi cămaşa, dar asta nu mai conta în momentul acela... Începu să o sărute pe gât şi pe sâni, iar ea îi căută din nou ştanga. Alberto se simţea iar bărbat, şi încă unul plesnind de vigoare. Coborî şi el cu mâna de la sâni, pe burtă şi ajunse între picioarele ei, ocazie cu care constată că era rasă - ceea ce-i făcu şi mai mare plăcere. Se suiră amândoi în pat, ea se întoarse cu spatele şi se aplecă de la mijloc, iar Alberto îşi introduse tacticos scula în mecanismul perfect lubrifiat care-l aştepta. Apoi o prinse de fese şi începu să se mişte cu hotărâre înainte şi-napoi. Felipa gemea de plăcere, iar, când el acceleră ritmul, se porni să ţipe de-a dreptul. Alberto era în al nouălea cer. În momentul acela însă, simţi o gâdilătură în talpă, care-i distrase atenţia şi-l aduse cu picioarele pe pământ. Era limba caldă şi catifelată a lui Pedro.

Fără nici o legătură aparentă cu Pedro, în Parcul Izvor din Bucureşti se strânsese în acel moment o haită de câini, ademenită de mirosurile înnebunitoare izvorâte de sub coada unei căţele în călduri. Masculii se aflau la operaţiunea de tatonare, în care adulmecau sfioşi floarea binecuvântată de unde provenea mirosul. Cum îşi apropiau boturile de ea, erau invadaţi instantaneu de un val de euforie care le lua minţile şi le purta, ca pe nişte fulgi în bătaia unui vânt căldicel, într-un zbor lin deasupra parcului. Mmmm, ce desfătare! Dacă Raiul există undeva pe Pământ, atunci sub coada acelei căţele trebuia să fie! Nici zeii, pe când sorbeau din cupele lor cu ambrozie şi nectar, nu se delectau cu asemenea bunătăţi.

Căţeaua îi lăsă pe toţi să o miroasă sub coadă, ba, din când în când, le controla şi ea parfumul puţicilor care stăteau să se iţească din tecile de blană. Unele erau OK, altele nu-i spuneau mare lucru.

Înainte să termine toţi de mirosit, o potaie tânără nu se mai putu abţine şi dădu s-o încalece. Deh, aşa se pripesc ăştia tineri, vor să se bage mereu peste rând!... Căţeaua îl puse imediat la punct. Toate la timpul lor! Mai întâi să termine şi ăştilalţi de mirosit... Când veni însă un mascul viguros să facă acelaşi lucru, ei nu-i mai păsă de reguli şi-i dădu voie să i se cocoaţe pe spinare.

Acum, e-adevărat că nu a ridicat coada din prima şi l-a mai lăsat să se chinuie puţin. Săracu' dădea din fund degeaba şi împungea doar aerul cu săbiuţa lui roşie, scoasă la datorie. Lasă-l să se chinuie, c-aşa-i regula! Nu poţi avea ce-i bun fără nici un efort, fără să pui osu' la treabă. Acum, e-adevărat, că tocmai osul era pus la treabă, dar el muncea în gol. Păi e drept aşa? Nu e drept, dar asta-i lumea, plină de nedreptăţi!

În fine, după ceva timp, căţeaua a ridicat coada, iar puţica lui şi-a găsit, continuându-şi baletul aerian cu mişcări de du-te-vino, drumul spre gaura caldă şi primitoare. Ajunsă acolo, începu să-şi facă de cap, încât posesorul ei abia mai putea să reziste solicitărilor. Se cocoşase cu totul şi, cu privirea ţintind în gol înspre Casa Poporului, aştepta să vadă până unde avea să ajungă cu zburdălniciile nebunatica lui mică dintre picioare. Iar aceasta se părea că era în stare să ajungă până foarte departe.

Ceilalţi câini se aşezaseră în jurul celor doi actori şi priveau toată scena cu limbile scoase de poftă. Unii dintre ei mai lătrau din când în când, de ciudă că nu fuseseră ei norocoşii. Dar, decât nimic, măcar era bine şi-aşa: aveau parte de un show erotic pe cinste. Singurul care nu stătea locului şi se tot învârtea pe lângă cuplul în acţiune era potaia tânără care încercase să spargă gheaţa şi fusese refuzat. Nu se putea împăca cu ideea. Doar fusese atât de aproape!... Cum de ratase aşa, la mustaţă? Sângele îi clocotea în vine, astfel că, la un moment dat, îşi luă inima-n dinţi şi se urcă din nou pe căţea. Cum unul din capetele corpului ei era deja ocupat, îl alese pe celălalt. Căţeaua era prea prinsă în acţiune, aşa că de data asta îl lăsă să-şi facă damblaua. Tânărul cavaler, văzând că-i merge, începu să dea şi el din fund ca şi celălalt mascul, deşi puţica lui nu mai avea unde să intre. Era gata de acţiune, ieşise la lumină, rozalie şi lucioasă, dar se agita inutil spre capul căţelei. Aceasta, când băgă de seamă că puştiul îşi scosese rujul la bătaie, lăsă mofturile la o parte şi începu să i-l lingă.

În acel moment, pe lângă câinii care dădeau un spectacol de menage à trois în faţa altor semeni de-ai lor cu limbile scoase, trecu un bărbat cu barbă. Coborâse din metrou la Izvor şi acum traversa grăbit parcul, să ajungă la timp la Antim, la slujba de vecernie. Văzu şi el scena şi nu se putu abţine să nu o privească insistent. O căţea respingătoare, cu picioare strâmbe şi un corp ca un cilindru deformat, era futută (Doamne iartă!) cu o rapiditate incredibilă de un dulău cu coada tăiată, în timp ce ea lingea harnică puţa unei potăi sfrijite care dădea disperată din fund. "Iată că şi câinii fac chestii de-astea... Rău a mai ajuns lumea asta, vine sfârşitul lumii!... Doamne fereşte!" - îşi zise bărbatul făcându-şi cruce şi grăbi pasul. Scena îl va obseda însă, iar în timpul slujbei, în ciuda tuturor eforturilor lui de a şi-o alunga din minte, îl va purta cu gândul departe, foarte departe.

1. Emil Brumaru, Uite ce flexibilă sunt, băi!

"Se închegase o odaie luminoasă, mobilată divin de razele late de soare, supravegheată de arhanghelii înaltei olfacţii, o cameră înnobilată de două făpturi nepermis de îndrăgostite una de alta... sălbatice, zgubilitice, înfiorate că trăiesc, că trăiesc, că trăiesc... jubilând de frenezia trupurilor libere, străbătute de reţelele dense de nervi, amanţi îmbrăţişaţi într-o încleştare pulverizantă... sau o contopire severă a sufletelor... ca o rugăciune laică... un amor ca în romanţurile medievale, naive, vechi, destrămate pe jumătate, terminate, ruinate în proză.. imposibil de descris, ci doar, nostalgic, de cântat... de îngânat... de fredonat... de acompaniat cu acordeonul cu trei sute de başi sau cu o muzicuţa cu butoane, cu chitara... spre înserat, pe o verandă pustie, devastată de tsunami..."


2. Radu Aldulescu, Vânătoarea de îngeri

"Atingerea celor două capete, a părului cu luciu tăciunos şi catifelat, îl făcu să se vadă cu o clipă mai devreme în cealaltă cameră, într-un apogeu triumfător al serii descinzând în noaptea care tocmai începea pe dormeza desfundată, cu arcuri rupte şi pe podeaua de pământ acoperită cu preşuri prin care se simţea răceala pământului. Îşi simţea sexul uriaş stând să irupă prin pantalonii strâmţi şi dintr-o dată puternic şi liber, culcând totul la pământ în cale... Lenţi mişcă uşor umărul Doinei, care aţipise cu obrazul pe pulpa lui Robert şi gemea uşor cu nările fremătânde, adulmecând visul de lapte şi miere al umflăturii şliţului, şi haide, haide odată, şoptea precipitată de nerăbdare."


3. Doina Rusti, Ţâţe

"Lumina veiozei cădea pe un şold al fetei, ca un puişor crescut pe neaşteptate. Sărutul de lângă pat le aduse la amândoi un car de gânduri care se mişcau într-o viteză nebună. El voia să se concentreze pe chestiunea importantă: să nu-i scape vreun loc neatins, înainte de a se prăvăli peste patul alb. Dar în acelaşi timp voia să se uite în jur, să vadă, să observe, mai ales un tablou care se afla atârnat chiar deasupra patului, o pată portocalie, care îl tot făcea să-şi îndrepte privirea spre ea, pentru că în mijlocul globului, ca în sufletul unor flăcări, se zăreau siluete, oameni îmbrăţişaţi, femei sau bărbaţi de sticlă aurie."


4. Dan-Silviu Boerescu, Lacrima lui Ovidiu

"Plăcerea se prelungeşte epuizant, mă stoarce de fiecare picătură de energie. Femeia asta rudimentară ştie. Fiecare amant e un soldat, am mai spus-o. Lupta mea se dă noapte de noapte într-o cumplită dar excitantă deriziune. Fac lucruri pe care lupanarele romane nu mi le desluşiseră vreodată. Nici templul din Velia, închinat falusurilor sacre. Iubirea e covârşită de spaime îngrozitoare. Ce vrea să-mi facă sclava ar putea pune pe fugă cel mai aprig centurion. Dar un armăsar nu se grăbeşte niciodată, decât dacă trebuie să prindă din urmă un alt armăsar."


5. Claudia Golea, Sanctuar

"Eram cât se poate de cool căci aveam în jurul nostru o sumedenie de homosexuali, transsexuali, para-sexuali sau sexsexuali care, în Regatul Majestăţii Sale Rama al IX-lea, colcăie la propriu, fie că sunt localnici sau importaţi. Dintre aceştia din urmă, britanicii precum Charles par să deţină un imbatabil record. Cât despre Charles, el nu era un homo , ci doar şi-o sugea şi el cu alţi tipi aşa cum o face orice brit care se respectă. Cool, aşadar. Până aici. Până la vacanţa noastră pe care fantezia mea o plasase atât de comod pe romantica Koh Chang, la adăpost de turiştii occidentali şi homosexualii din Bangkok, Reginele, faggot-urile, gatoey-ii din campusul ăsta sfârşit de lume. Nu, nu puteam fi acuzată de homofobie, mulţi gay chiar îmi plăceau - pe bune - , dar nu mi se putea cere să renunţ la chiar toate drepturile mele. Dar, uite, chiar nu mai aveam nici un drept: Charles se ducea să şi-o sugă cu Dave în Panama şi eu eram lăsată la dospit în plină vacanţă în aşa-numitul Oraş al îngerilor, angels fiind poate toate curvele, peştii, gatoey-ii şi turiştii sexuali cu care era înţesat altfel numitul Mare Mango: BangfuckingCock!"


6. Filip Florian, Vrăjitoriile din insula Sylt

"Pe limba de nisip, în colonia de foci, statuile nu şi-au mai amintit că sunt verzi şi lungi de cinci-şase metri, au uitat că sunt statui. Se simţeau cafenii, cenuşii sau gri, se frecau necontenit una de cealaltă, nasurile lor se atingeau şi se amuşinau, deodată li s-au descleştat buzele şi au descoperit că au limbi, nu de nisip cum era peticul acela răsărit în mijlocul valurilor, ci limbi rozalii şi catifelate, care s-au căutat una pe cealaltă şi, cu timpul, au început să caute fiecare altceva, locuri aţâţătoare şi călduţe pe trupurile lor din bronz (când pe întinderea Mării Nordului era atât de frig). În poziţia lui dintotdeauna, ţinându-şi şapca cu mâna ca să nu-i fie smulsă de vânt, băiatul s-a prelins încet şi, fără să ştie cum, a nimerit cu capul sub fusta fetei, care părea ridicată de rafale."


7. Cezar Paul Bădescu, Think globally, Fuck locally

"O întâlni pe hol, iar ea îl conduse tăcută spre o cameră. Când intră, Thomas fu izbit de un miros persistent de transpiraţie. Altfel, aşternuturile de pe pat păreau curate, dar el nu se putu abţine să nu se gândească la cel care transpirase acolo înaintea lui. De la un radio pus pe noptieră, se auzea în surdină un cântec. Băiatului îi trecură pe lângă ureche cuvintele refrenului: "I looked into my father's eyes, my father's eyes"... Scheiße! De ce trebuia să i se spună tocmai acum să-l privească pe taică-său în ochi? Oricum, nu mai făcuse asta de nu ştiu când, că ajunsese să nu mai comunice aproape deloc cu el. Şi, apoi, de ce i-ar fi fost ruşine să-l privească în ochi? Ce, făcea ceva ruşinos? Voia şi el să devină bărbat - iar taică-său ar fi trebuit să fie mândru de asta..."


8. Radu Pavel Gheo, Dirigintele

"Genunchiul stâng, rotund, cu o urmă de cicatrice, se lipea în răstimpuri de cadrul metalic al băncii. în jos, pulpa albă, uşor cambrată, a fetei lumina parchetul. Deasupra genunchiului fusta neagră, de piele, ridicată prea sus, dezgolea o coapsă alungită, caldă, neîmplinită. Dacă se străduia puţin, de-acolo de unde stătea, de la catedră, bărbatul putea să-i vadă chiloţeii. Să fi fost negri, asortaţi la fustă? Sau albi, proaspeţi, parfumaţi? Privirea lui mai alunecă o dată în josul coapsei aceleia până la glezna osoasă, apoi urcă iar spre marginea fustei, sfredelind în umbra triunghiulară. în clipa aceea piciorul fetei alunecă într-o parte, lipindu-se iar, o secundă mai târziu, de bara rece de metal. Albi!"


9. Lucian Dan Teodorovici, Despărţirea de barză şi alte hălăduieli erotice prin copilăria proprie

"Ne-am lăsat ghiozdanele alături şi am început să ne dăm pe gheaţă. La un moment dat, am alunecat peste picioarele ei şi a căzut pe mine. Ne-a plăcut atât de mult să stăm câteva secunde, ea peste mine, eu simţindu-i căldura, ea apropiindu-şi buzele de ale mele şi respirând sacadat, înnebunitor, încât după aceea ne-am dat pe gheaţă numai în felul ăsta: eu alunecând spre picioarele ei, ea căzând peste mine, eu simţindu-i căldura, ea apropiindu-şi buzele de ale mele... Apoi, în acelaşi vis, s-a întâmplat ceva nemaipomenit: după ultima căzătură, acolo, pe gheţuşul din faţa şcolii, în frigul de început de an, ea a şi-a lipit buzele de ale mele, iar degetele mâinii mele drepte au alunecat pe sub uniforma ei, i-au simţit chiloţeii, au trecut peste elastic şi au mers mai departe, acolo unde au dat peste ceva cald."


10. Cecilia Ştefănescu, Sânii de cârpă

"Îl auzise deschizând încet uşa de jos, cercetând probabil împrejur, să vadă dacă mai e cineva în casă, apoi scârţâind pe treptele de lemn care duceau spre camera ei. I-a deschis brusc uşa, rânjindu-i, şi l-a tras cu putere înăuntru, închizând cu cheia în urma lui. Făcuse o faţă, mamă, ce mai faţă, se lungise tot şi devenise palid şi sever.
- Ce vrei să-mi arăţi, că n-am timp!
- Da' unde te grăbeşti? îl iscodise cu un glas mieros.
- Nu-i treaba ta!Îi evita privirea şi cerceta prin cameră, părând să măsoare lucrurile şi să fie în căutarea a ceva compromiţător, de care ar fi putut râde. Nu l-a slăbit din ochi nici o clipă, l-a urmărit în lung şi-n lat şi, când a considerat că prada fusese îndeajuns frăgezită, a pornit la atac. Fusese un atac sângeros. I s-a proţăpit în faţă şi, sfidându-l, l-a pus să-i pipăie pieptul."


11. Dan Sociu, Sâmbătă seara

"- Dora, termină, că te plesnesc...

S-a ridicat brusc în genunchi şi s-a sprijinit cu coatele pe marginea patului. Avea cel mai frumos cur - cel mai fin, cel mai roz, mai bombat şi mai luminos.
- De ce să mă plesneşti? Da' ce-am făcut?
- Eşti rea. Eşti foarte rea şi nu mă asculţi. Ştii că nu-mi place să te pedepsesc, dar cred că acum e cazul să-l scot pe Obrăznicătură din sertar şi să-ţi dau vreo două la cur... Ce zici?

Cel mai frumos cur a tresărit. S-a încordat şi s-a mai înălţat puţin. Dora a oftat şi şi-a întins braţele ca şi cum s-ar fi oferit pentru crucificare:
- Bine... bate-mă... Dacă atâta inimă ai... Să înroşeşti funduleţul unei fetiţe... Bestie!

Când am deschis sertarul, l-am tras atât de tare, încât era să cadă dulapul peste mine."


12. Marius Chivu, Amfiteatrul la amiază

"Avea degete subţiri şi scria cu stânga. Se miră că acest detaliu nu-i atrăsese atenţia mai devreme. Îi privi atent mişcarea încheieturii desenând foarte clar, peste suprafaţa velină a hârtie pe care abia o atingea, forme rotunde, tot mai rotunde, forme deasupra cărora aşeza mici semne ca nişte coroniţe drept premiu pentru obedienţa lor. Când se opreau din scris, degetele frecau uşor pixul ţinându-l cabrat, gata pentru următoarea cursă hieroglifică. Şi vârful pixului se avânta săltând, gonind, încordându-se pe suprafaţa hârtiei pe care, în urma lui, lăsa dâre umede şi negre. Mâna se opri din nou pe greabănul pixului şi mâna cealaltă, dreapta, netezi cu vârful degetelor hârtia tropăită, în timp ce seminaristul, strecurat discret pe foaie, se întinse peste literele negre, uriaşe, ca pe un covor cu desen indescifrabil, şi aştepta degetele fetei să-l atingă, să-l mângâie scriind peste el cu mişcări precise, lente şi rotunde, iar el să crească şi să tot crească în mâna stângă a fetei (...)."


13. Ionuţ Chiva, Meschinărie

"Ea a trecut pe hol spre W.C. îţi stinseseşi ţigara dar te-ai uitat în jur agitat. Ai stat. Ţi-ai mai aprins una. Apoi ai stins-o la jumătate şi ai intrat în W.C.-ul tipelor. Se spăla pe mâini. A tresărit şi te-a privit prin oglindă. Apoi a părut că îşi revine, se înmoaie puţin şi ochii albaştri i s-au închis la culoare. Era nefiresc de gravă cumva, ţi s-a părut. Cum stătea aplecată uşor, te-ai lipit de fundul ei şi i-ai mângâiat şoldurile. Era încă crispată, i-era frică. Te-ai aplecat puţin şi ai început să-i urci palma încet peste pulpe, apoi puţin mai sus ridicându-i rochia. Ea rămăsese nemişcată, apa curgea. Se înmuia uşor."


14. Matei Florian, Fete pentru Ioachim

"Norii ăştia, vă rog să mă ascultaţi puţin pentru că nu am de gând să repet, norii ăştia, după cum dau semne de ceva vreme încoace, se căznesc de pomană să facă sex. Nu v-aţi întrebat doamnă de ce, chiar şi cu bărbatul alături, aţi devenit irascibilă, mereu pusă pe harţă, ca şi cum ar fi trecut luni bune de când soţul sau amantul nu s-ar mai fi apropiat de dumneavoastră? Nu v-aţi întrebat de ce, chiar în timpul zilei, chiar în acest metrou, aţi simţit nevoia să vă coborâţi mâna cu verighetă până pe sub fustă ca să vă convingeţi, parcă mai era nevoie!, că acolo, da, da, acolo, printre firişoarele acele creţe de păr proaspăt tuns cu foarfeca, situaţia, dacă îmi daţi voie să-i spun aşa, situaţia nu este deloc uscată şi cuminte, ci, să spunem, (aş dori să evit "umedă" şi fierbinte") lascivă şi învăluitoare? Nu-i aşa că vă este jenă de tot ce vi se întâmplă în ultimul timp? Vă rog să nu vă înroşiţi inutil şi să poftiţi pe cineva să mă dea afară din metrou, pentru că înţelegeţi la fel de bine ca şi mine că am foarte mare dreptate. Dacă mă ascultaţi (vă rog să nu mă împingeţi atât timp cât eu nu v-am făcut nimic), eu zic că visele astea pe care le aveţi nu au nimic în comun cu romanele erotice pe care le citiţi; nu vă mai frământaţi sânii degeaba şi nu vă mai ciupiţi sfârcurile fără să ştiţi de ce, pentru că, vă dau cuvântul meu, electricitatea asta care pluteşte ca o dihanie peste oraş e singurul vinovat pe care îl cunosc."