Cartea Iad

Citiţi o cronică a acestei cărţi.


Nu m-a surprins că iadul era o bibliotecă. Să ai acces la cuvinte şi nu la ceea ce desemnează ele este cea mai rafinată versiune a chinurilor lui Tantal.
- Poţi să-mi ceri orice carte, îmi spuse bibliotecarul, un drac plumburiu cu ochi melancolici.
- Şi dacă n-o ai?
- Le am pe toate, replică el cu orgoliu (satanic, fireşte).
- Ai, de exemplu, Paradisul pierdut în dialect boloniez? Sau catalogul tuturor cărţilor în care apare cuvîntul "clepsidră"?
- Cărţile pe care nu le am în fapt îmi stă în putere să le am. Pot să-l traduc pe Milton în bolonieză şi să confecţionez catalogul ăla în cîteva secunde.
- Şi dacă-ţi cer o carte pe care n-o ai şi nici nu eşti în stare s-o faci? am insistat.
- Asta-i cu neputinţă.
- Să punem cazul că se-ntîmplă.
- În cazul ăla, ai deveni liber, zise demonul cu o moacă ce se dorea a fi un zîmbet. Însă dacă te gîndeşti la o carte infinită, nu te sfătuiesc să o şi ceri: deşi sînt extrem de rapid, tot ar dura o veşnicie să o fabric, iar între timp n-ai avea voie să-mi ceri alta.
- Mă gîndeam la un catalog... După cum ştii, există cărţi autoreferenţiale, adică, cele care fac referire chiar la ele. De exemplu, în Quijote se vorbeşte despre don Quijote, iar în Divina Comedie Dante pomeneşte de gestaţia poemului său. Ca să nu mai vorbim despre numeroasele cărţi care au cîte un prolog în legătură cu propriul lor conţinut...
- Vrei un catalog al tuturor cărţilor autoreferenţiale? E ca şi făcut.
- Dimpotrivă: vreau un catalog al tuturor cărţilor ne-autoreferenţiale.
- Ei bine, o să fie destul de mare, dar n-o să zăbovesc prea mult, mă asigură bibliotecarul şi dispăru cu un scrîşnet surd.

La scurt timp după aceea se întoarse cu un volum enorm, de dimensiunile unui dulap, pe a cărui copertă stătea scris cu litere gotice mari: "Catalogul Cărţilor Ne-Autoreferenţiale".
- Poftim. Vrei să verifici dacă sînt toate? întrebă dracul cu un zîmbet mucalit.
- Catalogul se află acolo? întrebai la rîndul meu.
- Ce vrei să spui?
- Te-ntreb dacă însuşi Catalogul Cărţilor Ne-Autoreferenţiale (C.C.N.A. - esenţa acestei cazne nesărate) figurează între paginile sale.
- Nu, răspunse bibliotecarul cu o expresie de surprindere.
- În cazul ăsta, catalogul tău este o carte ne-autoreferenţială, deoarece nu pomeneşte despre sine.
- Aşa e, admise dracul.
- Dar întrucît e o carte ne-autoreferenţială, ar trebui să fie inclusă în C.C.N.A. Catalogul tău e incomplet.
- E-adevărat. Dar nu te bucura prea devreme: nu scrie nicăieri că trebuie s-o nimeresc din prima, zise bibliotecarul dînd filele uriaşei cărţi cu o viteză ameţitoare şi operînd o corectură fulgerătoare cu o pană de colibri pe care o scoase din manşeta sa amplă şi pe care o muie în propria salivă. Voilà: acum catalogul e complet.
- Trebuie să înţeleg că ai adăugat la listă chiar C.C.N.A.?
- Aşa e. Poţi să verifici dacă vrei.
- Nu e nevoie, te cred... Dar în cazul acesta, în catalog figurează acum o trimitere la el însuşi şi, în consecinţă, devine autoreferenţial, căci altfel nu ar fi trebuit să se afle în C.C.N.A., deci catalogul tău e greşit.
- Ai dreptate, şterg imediat... începu să spună dracul, dar fraza i se întrerupse transformîndu-se într-un icnet de frustrare, în timp ce catalogul imposibil se risipea lăsînd în locul lui un dreptunghi întunecat, lăcaşul unei uşi.


Nu m-a surprins că iadul era o bibliotecă. Să urci piatra ignoranţei pe un munte de cărţi, fără să ajungi niciodată în vîrful cunoaşterii reprezintă cea mai rafinată versiune a chinurilor lui Sisif.
- Biblioteca e imensă, aşa cum poţi vedea, zise dracul, şi creşte fără încetare; dar are un mic defect: îi lipseşte fişierul. Sarcina ta e să-l faci.
- Asta-i treaba bibliotecarului, am obiectat.
- Fireşte. Şi doar bibliotecarul poate să iasă de aici, de aceea, dacă vrei să-ţi recîştigi libertatea, trebuie să îi preiei funcţia. Mai bine zis, trebuie să o îndeplineşti întru totul. Va trebui să faci fişe precise şi amănunţite despre toate cărţile, şi cît mai complete posibil.
- Apar mii de cărţi în fiecare săptămînă, am protestat. Oricît de iute aş face fişele, după fiecare m-aş afla şi mai departe de ţintă.
- Presupui că producţia de cărţi nu se va încheia niciodată. Şi nici cea a oamenilor. Ceea ce este neverosimil din toate punctele de vedere. Cel mai probabil ar fi să-ţi termini sarcina cam în cîteva milenii. Evident, dacă te ocupi de ea cu sîrguinţă şi rîvnă.
Ultimele cuvinte au ajuns la mine distorsionate de efectul Doppler, fiindcă, pe cînd le pronunţa, dracul se îndepărta cu mare viteză pe un coridor prelung al uriaşei biblioteci.

După un timp l-am chemat şi a apărut imediat lîngă mine cu un trosnet electric.
- Încă nu te-ai pus pe treabă? mă întrebă văzînd că nici nu mă clintisem din loc.
- Dimpotrivă, am şi terminat-o.
- Sper să nu te superi dacă pun la îndoială lucrul acesta, mă ironiză. Sau poate vorbea serios, fiindcă pe faţa lui nu se citea decît aceeaşi melancolie.
- Nu numai că am fişat toate cărţile care se află acum în bibliotecă, am afirmat, dar am pus la punct şi un mecanism care le va fişa automat şi instantaneu pe toate cele care vor intra.
- Fascinant, zise neclintit. Şi unde se află?
- Este un mecanism conceptual şi l-am inventat amîndoi. Tu mi-ai dat soluţia.
- În ce fel?
- Atunci cînd mi-ai spus că trebuie să fac fişe precise şi amănunţite, cît mai complete posibil. Evident, m-am gîndit că nu te-ai fi mulţumit cu simpla consemnare a titlului, autorului, editurii, datei de apariţie şi a celorlalte date tehnice.
- Evident.
- M-am gîndit că fişele ar trebui să dea seamă de conţinutul fiecărei cărţi. Cel puţin un rezumat al subiectului, îmi spuneam. Însă pe dată am realizat greşeala, deoarece rezumarea înseamnă bagatelizare sau trădare, iar un bibliotecar atît de riguros ca tine nu ar fi acceptat niciodată fişe ieftine sau trădătoare.
- Poţi să fii sigur de asta.
- Şi atunci mi-am adus aminte de ultimele tale cuvinte în legătură cu fişele: cît mai complete posibil. Ei bine, care este fişa cea mai completă posibil a unei cărţi? O fişă în care să nu figureze întreaga carte ar putea să fie mai completă şi, în consecinţă, nu ar îndeplini cerinţa de a fi cea mai completă posibil. Aşa că iată fişierul pe care l-ai vrut, am conchis arătînd cu un gest larg spre rafturile interminabile. Fiecare carte este propria sa fişă, cea mai precisă şi cea mai amănunţită, singura cu adevărat completă.
- Merdre, mormăi bibliotecarul în timp ce cărţile începeau să coboare de la locul lor şi să se aşeze una peste alta formînd o piramidă în trepte, un turn Babel de urcat la cer.