Vijelia de Crăciun

Ultimele zile dinainte de Crăciun trec ca o vijelie. Pe străzi te loveşti de oameni la fel de grăbiţi ca şi tine, care se îmbulzesc să prindă magazinele deschise. Nici nu realizase-şi că ai atâţia "co-orăşeni", dar odată cu perioada sărbătorilor, bucureştenii ies de unde se ascunseseră tot anul şi-şi fac simţită prezenţa pe străzile aglomerate.

Tu eşti exact ca şi ei: un orăşean oarecare care stătuse ascuns în spatele biroului de câteva luni bune şi care-şi dăduse seama de existenţa restului lumii datorită unui telefon de la Mama sau de la un client bine-voitor, care-ţi urase "Sărbători fericite". Alergi şi tu apoi pe străzi, cumpărând cadouri pentru prieteni şi familie: un parfum sau o brăţară pentru ea? O sticlă de vin sau un CD pentru el? Cozonac simplu sau cu mac? Îţi mai iei un brad sau nu? Semnificaţie religioasă? Lasă ca te gândeşti tu la asta în Ajun! Între timp decide-te dacă te duci la petrecerea firmei sau a surorii tale, că de, e o problemă mai presantă.

Îţi împodobeşti casa cu lumânărele cu miros de scorţişoară şi cu cele trei crenguţe amărâte pe care le-ai cumpărat aseară din staţia de autobuz. Dai camerei un miros de brad cu ajutorul spray-ului deodorizant şi ştii ce? Merge la nebunie cu aroma cozonacilor vecinei de mai jos! Începi să simţi că-i sărbătoare, nu alta!

Ca să aduci spiritul festiv în mod irevocabil în casa, scotoceşti prin colecţia ta de casete audio şi scoţi un album de colinde prăfuit, pe care-l pui la casetofon. Detronezi dosarele de pe masa şi le trânteşti într-un colţ, hotărât să le laşi acolo până la anu'. Te întinzi pe canapea şi savurezi acordurile muzicale ce străbat camera din direcţia boxelor. Privirea ta se furişează spre teancurile de hârtii...o dată...de două ori...la a treia oară te ridici şi încui inculpatele hârtii în debara, fără milă.

Te uiţi puţin la televizor, dar sunt difuzate aceleaşi programe pe care le-ai văzut în fiecare ajun de Crăciun. Casa, care ţi se părea modernă, perfectă pentru stilul tău de viaţă, acum ţi se pare goală. Hotărăşte-te: stai singur să-ţi plângi de milă sau te gândeşti la semnificaţia religioasă a Crăciunului? Aşadar, i-a venit timpul. Ca să nu ne lungim la vorbă, rezumam toată filozofia asta în 6 cuvinte: de Crăciun, stai cu cei dragi! Aha, ai priceput deci...!

Te încalţi repede, iei paltonul pe tine şi ieşi pe uşa. Te sui în autobuz şi cobori la a doua. Intri în scara blocului, urci cu liftul pînă la etajul 5 şi baţi la uşă. Uşa se deschide şi din înăuntru se aud râsete. În hol e cald şi bine, şi miroase atât de frumos. Mama te întâmpină:

-Haide, mai copile, noi te aşteptam de mult!