Anti-meditaţie (1)

Iau tot ce-mi dai şi nimic din ce nu-mi dai. S-ar chema hoţie. Hoţ de lucruri care cred că mi se cuvin dar pe care nu mi le dai. Văd la tine tot ce mi-aş putea dori, tot ce-aş putea avea, tot ce mi-am dorit, tot ce-aş fi putut avea.

Trebuie să cauţi în toate camerele acum, cameră cu cameră, gründlich, cu grijă, metodic, fără să omiţi un colţ, pentru că există anume definitiv temporar un hoţ la tine în casă.
Fii neliniştit, căci tu ai deschis uşa.
Fii neliniştit.

Căci văd lucruri, obiecte ce nerealist îmi apar în minte cu puterea unei realităţi iluzionare, cu puterea realităţii care nu oferă niciodată ce promite. Văd lucruri pe care le vreau. Iau tot ce nu-mi dai şi nimic din ceea ce-mi dai.

Un hoţ e la tine în casă.

Trebuie să cercetezi acum fiecare cameră şi iată: e-ntuneric, cumva trebuie să te descurci, dar tu susţii că ai claritate, iar claritatea te ajută să găseşti originea problemelor, apoi să le anihilezi.

Dar ce o să mai anihilezi când în casa ta e un hoţ, un hoţ care caută lucrurile pe care le vrea, pe care le-a vrut, pe care le-a fixat în neclaritatea şi neştiinţa sa cu puterea dorinţei?

Iau tot ce-mi dai şi nimic din ce n-am voie, dar văd lucruri goale de conţinut, pe care tu le-ai golit de existenţă, căci ţie-ţi aparţin doar obiecte ale negaţiei. Până şi eu sînt obiectul negaţiei tale, mă negi şi mă negi şi mă negi, fără să vezi că momentan, augenblicklich, temporar, în prezent, chiar acum, casa ta e golită, nimic nu mai ai, obiectul negaţiei te-a jefuit de tot ce aveai, căci vede lucruri, căci tu i-ai dat voie în casă, vede lucruri prezente, existente, pline de conţinut, care nu pot fi negate şi le vrea.

Sînt o aparenţă falsă a unei existenţe inexistente şi chiar în acest moment de faţă, augenblicklich, permanent, ne-explicat, iau, posed, am, tot ce nu-mi dai.