Anul Nichita Stănescu - Fără omagii!

Anul trecut s-au împlinit 20 de ani de la moartea poetului Nichita Stănescu şi 70 de la naşterea lui – ar fi fost normal să se vorbească mai mult despre opera celui care a devenit, din mai multe motive, o adevărată legendă a timpului său. Nu despre omagii vorbesc aici, ele nu sunt făcute să "mângâie" amintirea cuiva, ci numai orgoliile celor care i-au supravieţuit şi se leagă de numele celebre ca de liane, pentru a-şi face vânt mai sus şi mai sus...

Când echipa de la Artă versus artă s-a decis să dedice ultima emisiune din 2003 memoriei lui Nichita Stănescu – fără să-şi propună să ridice osanale – încă nu apăruseră în Adevărul literar şi artistic cele două articole semnate de Cristian Tudor Popescu, o critică foarte lucidă, neiertătoare, la adresa operei poetului şi a profilului său moral. La data intrării noastre în emisie însă, aceste articole apăruseră deja, aşa încât intervenţia puternic argumentată a scriitorului C.T.Popescu nu mai putea fi ignorată. Invitaţii în studio – Alexandru Condeescu, scriitor, critic şi istoric literar, prieten al lui Nichita Stănescu în ultimii săi ani de viaţă şi Paul Cernat, critic literar s-au referit şi ei, în repetate rânduri, la aceste texte, fără a-i da cu totul dreptate semnatarului.

A fost o emisiune vie, pigmentată cu fragmente din interviurile televizate ale poetului, a cărui privire charismatică ne-a făcut pe toţi să ne imaginăm, fie şi numai pentru o clipă, că era prezent acolo, cu noi. Nu de omagii are nevoie poetul Nichita Stănescu, ci de o recitire cinstită, cu inima şi mintea deschise, o privire atentă, lipsită de prejudecăţi, mai ales din partea oamenilor tineri. Din păcate, ei au dezamăgit cel mai mult, în materialul filmat de colega noastră Lorelai Mihală, care a întrebat câţiva studenţi la litere care e părerea lor despre Nichita Stănescu, răspunsurile sunând cam aşa: "Mie nu-mi place, dar dacă atâta lume spune că e bun, probabil că este...".

În schimb, părerile nuanţate şi excelent formulate ale specialiştilor din studio au fost de natură să atingă atât problematica evoluţiei unui scriitor în epoca totalitară (Nichita a fost transformat în statuie încă din timpul vieţii, în mare parte fără voia lui), cât şi felul în care este receptată opera lui la câteva decenii distanţă, fără contextul care i-a adus un imens succes de public. Fiind de acord că Nichita şi-a construit volumele în aşa fel încât ele să poată fi publicate (adăugând versuri ce "dădeau Cezarului ce era al Cezarului", cum a formulat criticul), Alexandru Condeescu a subliniat faptul că importantă rămâne acea parte din opera nichitiană aflată mai presus de orice îndoială, atinsă de aripa poeziei veritabile.

La rândul lui, Paul Cernat a admis că figura poetică a lui Nichita Stănescu a fost supradimensionată intenţionat de regim, cu ajutorul criticilor literari, prin urmare repoziţionarea poetului în literatura română este o responsabilitate ce le revine tot acestora.


Artă versus artă revine în programul TVR Cultural în această vineri, cu un subiect legat din nou de film: se vor întâlni în platou şi prin materialele înregistrate generaţii diferite de scenarişti de film – o meserie care nu există, ca atare, în România. Vor fi alături de noi Radu F. Alexandru şi Răzvan Rădulescu. Nu lipsiţi nici voi, dacă vreţi să vedeţi cum vor arăta filmele româneşti în anii care vin!