Scenografia - vedere din culise

Cea de a zecea emisiune Artă versus artă, penultima din acest an, i-a adus în prim-plan pe oamenii ce alcătuiesc structura unui spectacol, ambianţa, atmosfera acestuia - scenografii. Scenografia - decorul şi costumele unui spectacol, asocierea de elemente diverse - este esenţială în reconstituirea pe scenă a unui univers personalizat. Cei mai mulţi scenografi sunt personalităţi artistice puternice, dar adesea ei preferă să rămână în umbra regizorului, chiar şi atunci când creativitatea lor o depăşeşte cu mult pe a acestuia.

Prima întrebare pusă invitatelor Viorica Petrovici (film -Train of Life, Magic in the Mirror, teatru- Dom Perimplin şi Belisa în grădină, regia Alexander Hausvater, plus numeroase spectacole de operă) şi Alina Herescu (debut la Tg. Mureş, Teatrul de păpuşi Ariel, film -3 Păzeşte - regia Ovidiu Georgescu, teatru- Şefele la Teatrul Act (regia - Sorin Militaru), De ce fierbe copilul în mămăligă (Radu Afrim), Genocid sau ficatul meu e fără rost (Sorin Militaru), Acasă (Radu Apostol) a fost: este scenograful om de teatru sau un artist plastic convertit la teatru, în sprijinul căruia îşi pune toate cunoştiinţele de artă? Cu toate că cele două scenografe provin din generaţii diferite şi au stiluri deosebite răspunsul lor a fost o pledoarie comună pentru scenografie ca artă posibilă doar în echipă. Umăr la umăr cu regizorul, dar mult mai plin de tact decât acesta, mediator între "creuzetul" creativităţii artistice şi partea tehnică, de execuţie, scenograful îşi găseşte satisfacţia în a pune la punct detaliile de reconstituire a unui univers.

Am aflat că debutul în scenografie e o aventură în sine, colaborarea cu actorii şi regizorii de la facultăţile de profil fiind aproape ilegală pentru studenţii de la Universitatea de Arte, dar şi că primul drum pe care îl face un scenograf într-un teatru este în magazie, sfătuit fiind să folosească materialele existente. "Nu pot utiliza obiecte din alte spectacole, ele şi-au trăit deja viaţa, nu pot să le introduc în spectacolul nostru, care e altul, are altă energie", spune Alina Herescu.

În intervenţiile filmate, Puiu Antemir a amintit de epoca dinainte de ’89, când anumite culori sau materiale erau interzise şi a subliniat că a apărut o nouă generaţie de scenografi.

Contrazicându-l, Dragoş Buhagiar e de părere că "nu e nimic nou sub soarele scenografiei", noul întârziind să apară din lipsă de informaţie în domeniu.

Lucru confirmat de Viorica Petrovici, care a spus: "E adevărat că avem puţine posibilităţi de informare, spectacolele de pe canalul Mezzo şi cam atât. Scenografii nu au bani, ca să poată circula prin lume, iar tehnicile de scenă au evoluat foarte mult în ultimul timp".

A mai intervenit, printr-un material filmat de Lorelei Mihală, scenografa Velica Panduru, subliniind importanţa studierii design-ului de lumini, parte esenţială a ambianţei unui spectacol. Singurele conflicte, a mai precizat ea, intervin în şcoală, din cauza sistemului aberant care îi condamnă pe tineri să facă ceea ce Alina Herescu a numit "scenografie de sertar".

Una peste alta, a fost o emisiune interesantă, chiar dacă cu greu putea fi atins un grad mai mare de armonie, fapt ce contravine formatului emisiunii. Uneori însă, începe să mi se pară mai importantă aducerea pe ecran a unor artişti care, deşi plini de merite, n-au fost încă "abonaţi" de nimeni la apariţii TV. Nu-i aşa că v-aţi săturat să tot vedeţi aceiaşi oameni peste tot, repetând aceleaşi discursuri, indiferent de temă?


Săptămâna viitoare emisiunea, ultima din acest an, va avea o temă specială - Nichita Stănescu, după douăzeci de ani - critici din generaţii diferite fiind chemaţi să vorbească despre poetul care şi-a transformat viaţa într-un adevărat "hapenning". Nu uitaţi: vineri seara, de la ora 20.00, la TVR Cultural.