03.12.2010
O ceaşcă albă e inima
Aseară am încercat să o desenez
Să-i conturez cu o linie simplă curbura
Toartei.
Am atins-o fin cu degetul arătător
S-a înfiorat şi emoţia s-a auzit oftând...
În fiecare zi pun apă proaspătă
În fiecare zi cineva o bea
Urmele lăsate sunt semnele
De dragoste şi răbdare
Inima e un obiect de uz casnic
De multe ori o dau cu împrumut.

1 comentariu

  • sublim
    un fan (corina d), 07.12.2010, 13:19

    cat de sensibil e poemul asta, sensibil si delicat...ca tine.

Publicitate

Sus