O ceaşcă albă e inima
Aseară am încercat să o desenez
Să-i conturez cu o linie simplă curbura
Toartei.
Am atins-o fin cu degetul arătător
S-a înfiorat şi emoţia s-a auzit oftând...
În fiecare zi pun apă proaspătă
În fiecare zi cineva o bea
Urmele lăsate sunt semnele
De dragoste şi răbdare
Inima e un obiect de uz casnic
De multe ori o dau cu împrumut.
1 comentariu
Arhiva rubricii
Ars poetica 62, Paul Celan, traducere de Ioana IeronimOglinda, Sylvia Plath, traducere de Ioana IeronimCoronoMelancolie ziua 25, Jean Yves Potel, traducere de Ioana IeronimNu ştiu, Nikola Madzirov, traducere de Ioana IeronimO uşă în zid, Enes Halilovic, traducere de Mariana Dan, Ioana IeronimToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiLegile HazarduluiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Publicitate