Furie

Acum n-ar fi permis să se scrie poezie,
de altfel şi alteori e inutil.
Trăiesc în inima Europei, cum
patetic alintă unii
coordonatele geografice.
Sunt agresivă, pentru că toată lumea-i aşa,
cel care neagă - un maestru liniştit al horrorului psihologic
îmbracă pielea psihopatului ce seamănă cu omul de rând.
Mă disciplinez să n-o drăcui, să n-o scutur
pe tânăra mascată într-o bătrână încovoiată până dincolo,
cerşeşte făţarnic pe treptele pasajului,
cu toţii cerşim făţarnic,
ar fi ciudată grija faţă de oricine altcineva
care nu suntem noi înşine.
Se surpă pereţii caselor, tencuiala îmbibată cu mirosul
prafului de puşcă ne cade pe umeri, în asta ne bălăcim
cu flegmatismul de vechi europeni, aici, în inima Europei,
unde am suportat nenumărate minciuni,
dar dăm crezare că edenul
este, a fost, va fi la o aruncătură de băţ,
de multă vreme n-am mai râs de prostia noastră antică,
gonim transpiraţi ţapi ispăşitori, al lor e ruşinea,
pentru că noi niciodată n-avem nicio vină.
Acum n-ar fi permis să se scrie poezie,
de altfel şi alteori e inutil.