Hai să fim normali,
Mademoiselle.
Căldura şi tandreţea
îmbrăţişării
ne va arunca
în anormalitate.
Hai să fim normali
Şi să mergem pe unde
merg oamenii.
Să mâncăm ce mănâncă oamenii
Şi să dormim laolaltă cu ei.
Hai să purtăm haine
Şi să nu mai zburăm
Hai să nu mai purtăm stele în minte
Şi să nu mai visăm.
Căci, Mademoiselle,
Asta ne aruncă în anormalitate.
0 comentarii
Arhiva rubricii
perpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate