Hai să fim normali,
Mademoiselle.
Căldura şi tandreţea
îmbrăţişării
ne va arunca
în anormalitate.
Hai să fim normali
Şi să mergem pe unde
merg oamenii.
Să mâncăm ce mănâncă oamenii
Şi să dormim laolaltă cu ei.
Hai să purtăm haine
Şi să nu mai zburăm
Hai să nu mai purtăm stele în minte
Şi să nu mai visăm.
Căci, Mademoiselle,
Asta ne aruncă în anormalitate.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Laudă pietrei, François Cheng, traducere de Ioana IeronimSă uităm înseamnă să nu mai scriem, Ioan T. MorarAutoportret, Linda Pastan, traducere de Ioana IeronimBocca di leone, Marin SorescuÎntre două vârste, Aleš Mustar, traducere de Paula Braga ŠimencToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate